10-13.aprilie.2009 Croaţia şi înapoi acasă
June 8th, 2009 Cosmin ManciAşa că după un somn în Italia (ne-am spus că este mai bine să întrăm în Croaţia pe zi) am ajuns dimineaţă la graniţa cu Slovenia (trebuie să facem un drum scurt prin ea, de circa 20 de km, ca să ajungem în Croaţia). După graniţă ne-am oprit la prima staţie de combustibil pentru a cumpăra vignetă unde când am auzit preţul am spus că dau pe spate, 35 de € pentru jumătate de an… fără nici un fel de altă variantă… sunt sigur că dacă am fi mers cu taxiul acea distanţă ar fi fost mai ieftin. Asta este, am plătit vigneta şi am plecat mai departe spre Croaţia unde am intrat fără nici un fel de probleme (ei nu au vignetă sau altele de genu dar se plăteşte la tunelele mari sau pe autostradă… nişte preţuri in regulă pot spune).
Aşs că am ajuns în Croaţia fără probleme şi am plecat mai departe spre sud mai mult sau mai puţin pe lângă malul mării.
Pentru acea zi ne gândeam să facem peninsula Istria şi o primă destinaţie fiind oraşul Pula (scuze dacă unii dintre voi cred că vorbesc prostii dar ăsta este numele oraşului, cel mai mare din peninsula Istria). Tot mergând pe drum fără a găsi ceva interesant până la urmă ne-am abătut de la drumul îniţial şi am plecat spre continet (ca să spun aşa) în direţia oraşului Rijeka şi de acolo spre sud.
Interesant este peisajul în acea zonă, uneori întregul peisaj fiind doar piatră goală… fără nici un fel de plante.
Spre sud până mai jos de locul unde se află Fortăreaţa Nehaj, unde am şi făcut o oprire, după care am găsit o parcare uşor ferită de drumul principal şi somn de voie. Câteva din fotografiile făcute în acea zi mai jos: un crab (Pachygrapsus marmoratus) (care se poate găsi şi în România la Marea Neagră), o lăcustă uriaşă pentru determinarea căreia îî mulţumesc lui Ionuţ Iorgu (Anacridium aegyptium) (tot el crede că este de găsit şi în România), arţarul de Banat (Acer monspessulanum) (la noi întâlnit prin Banat şi prin Dobrogea), o orhidee sudică (Orchis pauciflora), femela de la un croitor Pedestredorcadion arenarium şi o imagine cu Fortăreaţa Nehaj.
Dimineaţă am evaluat situaţia şi am decis să mai mergem spre sud… deşi eram cam săturaţi amândoi şi voiam acasă. Totuşi am mers mai departe dorind să vedem aşa în trecere şi Parcul Naţional Paklenica. Am lăsat la punctul de intrare în parc câteva materiale şi am primit voie să intrăm în parc fără a plati taxa de intrare (este de circa 7 €). Locul este un rai pentru căţărători (acolo fiind sute de oameni din numeroase ţări), deşi eu cred că zona Herculane de la noi ar putea să fie la fel… doar să vrea cineva. Pe seară am găsit un drumuleţ care printre ziduri de piatră ne-a condus până la malul mării unde am dormit.
Câteva din fotografiile făcute în acea zi cu Asphodelus fistulosus, o larvă de Empusa fasciata (probabil), Ophrys incantata (probabil), Cyclamen repandum, Ostrya carpinifolia (care aşa cum ii spune este neam cu carpenul de la noi) şi căţărători în Paklenica.
Dimineaţă am experimentat un pic cu fotografiatul a diferite fiinţe acvatice într-un acvariu pe care l-am cărat cu noi tot acest drum. Am explorat un pic zona şi pe lângă nişte orhidee am avut si nenorocul să găsim urme ale războiului… o toaleta veche cu dus şi de toate (cum nu am văzut să existe la noi pe plaje) toată ciuruită, tuburile rămase de la cartuşe, sistemul de declanşare de la o mină antipersonal şi nişte vertebre… după toate astea ne-am cărat repede de acolo. Am mai plecat un pic spre sud până lângă Tisno de unde am plecat spre nord şi spre interiorul ţării. Să ajungem în Parcul Naţioal Lacurile Plitvice, unde am şi ajuns… ne-am informat… atenţie intrarea costă aproximativ 15 € (a rămas ceva pentru data viitoare de făcut) şi am plecat mai departe spre Ungaria şi apoi România.
A fost o zi superbă cu o mulţime de specii interesante, câteva in fotografiile următoare: un melc marin (Aplysia punctata), un mic croitor (Musaria argus), un exemplar de Ophisaurus apodus (care, aşa cum se întâmplă de obicei cu ce este mai interesant, a fost găsit de Gabriela, de fapt ea a mai găsit unu după care m-am căţărat în copac dar nu am reuşit sa-l fotografiez), Ophrys bertholonii (o frumuseţe), un Ophrys încă fără nume, Orchis anthropophora şi Orchis purpurata.
Cum spuneam am plecat spre România şi la trecerea spre Ungaria (asta după ce abia am reuşit să găsim punctul de trecere) am avut nenorocu să plăcem vameşilor şi a trebui să scoatem tot din maşină… este chiar aşa ciudat să nu ai la tine ţigări, cafea, alcool şi de astea? Asta este… am mai dormit o bucăţică şi în dimineaţa de 14.aprilie.2009 am intrat în ţară iar dupămasă înapoi la Nucşoara… după peste 9900 de km făcuţi cu maşina (mulţumesc Gabriela… ea afost cea chinuită că eu nu am permis).