19.octombrie.2008 prin Clisura Dunarii

October 22nd, 2008 Cosmin Manci

Dimineata am fost treziti de unii care erau plini de avant… vanatoresc. Asa e cu ariile astea protejate… protejati/si pastrati linistea vanatului (ca sa citez unele placi de prin padure)… ca il puscam noi.

De ceva vreme ne aflam in Parcul Natural Portile de Fier (si tot pe acolo o sa stam cam 2 zile).

Am plecat la drum si ne-am decis sa mergem pana la Bazias unde intra Dunarea in tara… si pentru ca era o dimineata foarte cetoasa ne-am cam tot dus… pana ne-am oprit langa Coronini (Pescari dupa numele vechi) la Pestera Gaura cu Musca. Pestera cu o lunga istorie umana.

Are doua galerii una inundata, cea de jos unde unde se si simtea un miros puternic de liliac dar in care nu am putut intra din cauza apei si cea fosila, uscata. In galeria fosila de sus am gasit doi lilieci cu potcoava (Rhinolophus ferrumequinum)

De la locul in care se urca la pestera pe partea Serbiei se poate vedea Fortareata Golubac.

Spre dezamagirea mea au fost foarte putine pasari pe Dunare si numai specii comune. Una dintre cele mai frecvente specii observate a fost cormoranu mic (Phalacrocorax pygmaeus).

Ajunsi dupa Bazias ne-am oprit in zona de varsare a Nerei in Dunare. Frumos acolo dar extrem de multe gunoaie (aduse de apa/lasate de oameni).

Prin stufarisu de acolo tot cautand dupa libelule am facut cateva fotografii, una din tre speciile observate finnd acest paianjec: Mendoza canestrinii (multumesc lui Urak Istvan pentru determinare)

Tot acolo pe “plaja” am putut vedea mai multi juvenili de guster (Lacerta viridis).

SI tot acolo in zona pe niste trunchiuri din digul intarit cu bolovani se puteau vedea mai multe exemplare de soparla de ziduri (Podarcis muralis).

Pe drum inapoi spre Orsova pentru ca ne-am decis sa mai ramanem o zi pe acolo ca sa urcam pe Vf. Ciucaru Mare din Cazanele Mari.

Intre Pojejena si Macesti ne-am oprit la un observator de pasari sa mancam ceva si sa ne uitam la pasari (chiar daca lumina era din fata). Partea proasta e ca observatorul pe moment este inchis. Fiind acolo tot am putut auzi un sunet strident/ciudat din braul de stuf de pe marginea Dunarii. Gabi a ajuns pe acolo iar rezultatul a circa o ora petrecuta acolo si a peste 100 de fotografii este urmatorul (in circa 25 de secunde… multumesc lui Alex pentru ajutor la asta):

Stiu ca natura e mai cruda uneori.

Tot de pe drum:

– Stanca Babacai:

– Cetatea Tricule si Dunarea

Despre ce a fost nou la libelule aici.

Si o alta noapte la cort de data asta pe Valea Mraconiei.

Nucsoara – 21.septembrie.2008

September 21st, 2008 Cosmin Manci

se pare ca nu e intotdeauna necesar sa pleci aiurea ca sa vezi/fotografiezi lucruri noi.

la fel a fost si astazi, dimineata am gasit in cladire un exemplar de liliac (de fapt l-am tot vazut zburand prin cladire de ceva timp dar numai azi l-am gasit).

asa ca dupa capturare a urmat determinarea si o sedinta foto.

pentru ce-i care nu stiu ca sa determini un liliac nu este chiar usor: are tragus sau nu, cum este botul, cat de lunga este coada, ce forma are tragusul, cat de lung este antebratul… de fapt asa e si cazul acestui liliac.

studiind toate aceste caractere am ajuns la genul Nyctalus… ca sa vad mai departe…

dupa cum se poate vedea in imaginea de mai jos avem un exemplar de Nyctalus leisleri (specie noua pentru mine) :d

dupa cum spuneam mai sus determinarea liliecilor nu este chiar asa usoara si se pare ca am cam dat-o in bara. dupa ce lumea a mai vazut fotografiile am primit mesaj ca ar fi de fapt vorba de Vespertilio murinus, de care fsun si convins… se pare ca o cheie specializata este buna dar necesita si experienta… sper sa fac mai bine data viitoare. multumesc lui Szodoray-Paradi Farkas pentru ca m-a tras de mana 😉 si pentru identificare.

si asta e o specie noua pentru mine 😉

dupa a urmat sedinta photo…

mai tarziu am fost si pe afara, dar in afara de o ploaie nu am prins nimic.

* tragusul este o formatiune aflata la intrarea in ureche (la unii lilieci) si poate avea o forma diferita de la specie la specie (mai lung sau mai scurt, rotunjit sau ascutit…), de fapt si noi avem acel tragus (doar ca nu mai e atat de functional 😉 )