Prin Țarcu, început de iunie

June 9th, 2011 Cosmin Manci

Nu am mai ajuns prin Țarcu de ceva ani, iar zilele trecute am reușit să mai dau o raită pe acolo… mai exact pe Culmea Nedeii. Ca de obicei am umblat după insecte și eventual ceva fotografii la alte subiecte din natură. Ziua s-a terminat cu un duș natural… că eu nu port haină de ploaie după mine… eu prin pădure la vale, leoarcă și cu o punga de plastic peste umăr (aparatul de fotografiat fiind în ea) 🙂 .

Câteva  imagini din făcute din Culmea Nedeia, mai ales spre Vârful Călianu că pe el a bătut soarele (când nu era după nori).

Câteva plante observate și ca de obicei cu link către mai multe imagini cu specia în cauză.

Loiseleuria procumbens

Gentiana acaulis

Soldanella pusilla

Soldanella montana

Primula minima

Și ca să nu fie doar plante… un mascul de Zootoca vivipara (Șopârla de munte).

Cu insectele nu am facut mare lucru la fotografiat, din păcate.

Prin Peloponez, 15-20.februarie.2010

February 25th, 2010 Cosmin Manci

Data trecută vă spuneam că nu am mai avut chef să scriu pe aici… asta din cauza că într-o după masă ne-am trezit cu mașina spartă și echipament foto de câteva mii de euro evaporat. Așa ca bye bye… Canon 50D, Canon EF 180mm f/3.5L USM Macro și bitzul Canon MR 14-EX (plus câteva accesorii care se adună la total).

Să revenim la subiectul acestui post. O tură mai lunguță prin Peloponez cu scopul principal de mai aduna ceva date pentru libelule și mai ales pentru două specii (fără a reuși să găsesc acele două specii… ape mari, s-a rupt fileul de apă)… ceva peste 1000 de km.

Cu mulțumirile de rigoare lui GoogleEarth și Gabrielei că a făcut track-ul cam așa arată traseul urmat de noi (click pe imagine să o vedeți mai mare).

Așă că plecare din Atena și sfârșitul zilei pe lângă Nafplion. Pe drum am vizitat și teatrul de la Epidaurus… poate o să vină Gabriela cu mai multe pe subiect. Și câteva fotografii făcute în 15 februarie ici și colo, dacă vă interesează exact unde de acum în fotografii (în exif) există și coordonatele geografice… Bellevalia hyacinthoides, Chrysanthemum coronariumFritillaria graeca, Gagea, Paronychia, Romulea linaresii, Veronica cymbalaria.

Ziua doi între Nafplio și Vrontamas, stop ici și colo pentru libelule fără a descoperi ceva foarte important. Câteva fotografii din acea zi… Himantoglossum robertianum, Veronica glauca, Hermodactylus tuberosus, Crocus olivieri, Crocus sieberi, Euphorbia myrsinites, Cyclamen repandum, Cistus salvifolius, Anemone blanda.

Ziua trei a început lângă Vrontamas și am terminat lângă Kardamili, unde aveam intenția de vizita orașul vechi… dimineață la trezire. Până am ajuns acolo am făcut un ”deget” al Peloponezului (Peninsula Mani) și am ajuns și în cel mai sudic punct din Grecia continentală, acolo unde astăzi există farul Tenaro. A fost o zi extraodinară deși la orizont se arăta chestii nu prea plăcute… o să aflați ce 😉 .

Câteva fotografii din ziua respectivă… Algyroides moreoticus, Bufo bufo spinosus, Serapias orientalis, Ophrys sicula, Gynandriris sisyrinchium, Lupinus angustifolius, Asphodeline lutea și farul Tenaro.

Ziua a patra a început prost pentru că ceața care începuse să apară la orizont în zona farului Tenaro a început să învelească tot. Mai târziu am aflat că de fapt era un nor de praf din Africa… o chestie destul de comună prin Grecia… neplăcut pentru că ne-a însoțit până am ajuns înapoi în Atena… așa că de acum înainte mult mai puține fotografii, vizibilitatea fiind absoluta doar până la circa 20-30 de metri, la distanță de 200-300 de metri nu se mai vedea aproape nimic. Traseul a început la Kardamili și s-a termina la Kyparissia unde ne-am cazat și noi la un hotel să mai facem o baie și un pic de somn pe pat. Pe drum am fost și pe la castelul din Methoni, plin de Podarcis peloponnesiacus pe acolo. Am vrut să mergem și la castelul din Pylos dar deja era târziu, dacă le vizitați să știti că acestea se închid la ora trei. Câteva fotografii … Erica arborea, Romulea bulbocodium, Podarcis peloponnesiacus.

Ziua următoare am început să ne îndreptăm spre Atena și am făcut o ultimă oprire lângă Lyrkeia. Pe drum am fost și până la templul lui Apollo Epicurius. Câteva fotografii… Galanthus, Crocus sieberi, Caliaeschna microstigma.

În ultima zi am pornit spre Nemea apoi spre Stymphalia (ambele locații cu rezonanță mitologică dacă vă amintiți de Hercule) după care sătui de acea ”ceață” am plecat spre Atena unde am ajuns dupămasa.

Șerparul (Circaetus gallicus) … tot de prin Grecia

February 8th, 2010 Cosmin Manci

Nu am mai scris de mult pe aici, nu prea am avut timp și mai ales chef… vă spun în următoarele zile de ce… cel puțin pentru mine este de plâns 🙁

Cu asta o să pornesc o nouă categorie în blog… “o specie“… un post scurt.

Deci azi la “o specie“…șerparul pe românește, Short-toed Eagle pe englezește și Circaetus gallicus pe latinește.

La începutul lui decembrie am fost din nou în Peloponez și mai exact pe lângă Kalogria. Ca și data trecută și acum în zona erau 2 exemplare tine re șerpar, acum le-am acordat mai mult timp.

O acvilă destul de rară în Europa cu câteva mii de perechi, și mai rară în România. De văzut mai ales în sudul țării (zona Cazanelor și Dobrogea) dar câte o pereche și prin alte părți ale României. O specie destul de mare de circa 65 cm de la vârful ciocului la vârful cozii cu o anvergură de aproape 2 metri. La noi specia este un oaspete de vară, primăvara vine spre nord cam pe când ies și reptilele afară de la hibernat… nu degeaba se numește șerpar. Cuibul de obicei în vârful unui copac (dar poate fi și pe polița unei stânci).

Și cam atât… vă las să vedeți câteva imagini după care trec la povestea cu cea mai muncită fotografie.

Cum spuneam mai devreme… despre cea mai muncită fotografie. Cei doi șerpari s-au lasat pe unul din vârfurile din zonă de unde supravegheau zona în căutare de ceva de mâncare. Eu am decis să încerc să mă apropii de ei așa că am plecat la deal. Drumul este cam la altitudinea de 5 m față de nivelul mării iar ei erau undeva pe 250 m altitudine. Unul din șerpari a zburat imediat cum am început să urc, am continuat să urc iar de la un moment dat m-am trezit că nu mai pot înainta… așa că cu chiu cu vai am plecat înapoi… fără speranța că pasărea ar mai fi acolo. La un moment dat am putut să văd din nou piatra unde stătea pasărea și spre surpriza mea era încă acolo… se vede acolo în una din imaginile de mai jos. Am luat un alt drum încercând să ajung sus și am ajuns. Eram foarte dezamăgit că nu mai vedea pasărea dar când am trecut de o piatră m-am trezit cu el în fața mea la circa 6-7 m. Tremuram de emoție și efort și nu am reușit să fac mare lucru… vedeți ultima imagine. Oricum pentru mine a meritat. Puteți vedea și o imagine făcută de Gabriela când ma întorceam de sus…. cu roz/alb/roșu aproximativ drumul făcutde mine spre deal. O săgeată roșie unde a fost șerparul și o săgeată galbenă ma indică pe mine.

Ca încheiere, dacă cineva își dorește un nou desktop la computer este liber să folosească imaginea pe care o poate lua de aici (binențeles tot un șerpar, rezoluție de 1400×900).

15.iulie.2009 – prin Retezat

July 16th, 2009 Cosmin Manci

Trec acum la ziua de azi dar probabil că astăzi mai târziu voi mai pune două posturi din vacanţa mică avută în Dobrogea, a noastră şi a Bulgariei.

De câteva zile sus în munte este o vreme superbă aşa că am plecat şi eu (împreună cu Gabriela) sus… binenţeles în căutare de libelule.

Zona vizată fiind căutare unor lacuri mici mai mlăştinoase între Lacul Lia si Lacul Ana. Aşa că a nu ştiu câta oară am început să urcăm spre Lacul Bucura.  Şi cum nu sunt eu mare montaniard am început cu o mică pauză în care am fotografiat o orhidee în Poiana Pelegii… este un loc acolo, lângă refugiu, mai mlăştinos cu mai puţină vegetaţie şi deci un subiect mai izolat. Aşa ca deşi am făcut un pic baie la picioare şi prin genunchi am făcut câteva fotografii. Aşa că vă prezint pe Dactylorhiza cordigera o specie relativ comună la munte în locuri umede, cel puţin în Retezat. Mai multe despre specie aici.

<i>Dactylorhiza cordigera</i> <i>Dactylorhiza cordigera</i>

Am continuat să mai urcăm, am mai oprit prin trei zone mai mlăştinoase în căutare de libelule într-una din ele putând observa câţiva masculi de Somatochlora alpestris.

Şi mai departe spre ţintă… ajuns acolo, după câteva peripeţii pentru că acum apa fiind mare nu a fost foarte uşor să trec numeroasele pâraie şi zone mlăştinoase, am rămas cu gura căscată… locul ăsta după Tăul dintre Brazi şi zona Piatra Iorgovanului tocmai a sărit printre locurile mele favorite din Retezat.

Şi câteva imagini făcute acolo în zona… recomandarea mea este să le deschideţi mari pentru că unele dintre ele sunt panorame (trebuie neapărat să-mi cumpăr un filtru de polarizare… am pierdut tot cerul aşa 🙁 ). Tot de aici o plantă mai rară: Phyteuma vagneri.

habitat of <i>Somatochlora arctica</i> caldarea Bucurei peisaj cu <i>Senecio</i> <i>Phyteuma vagneri</i>

Pe drum ici şi colo ne-am mai oprit şi am mai fotografiat câteva orhidee: Dactylorhiza fuchsii (mai multe aici) şi Epipactis atrorubens (mai multe aici). Tot dintre orhidee am mai putut observa acum Platanthera bifolia şi Epipactis helleborine.

<i>Dactylorhiza fuchsii</i> <i>Dactylorhiza fuchsii</i> <i>Dactylorhiza fuchsii</i> <i>Dactylorhiza fuchsii</i> <i>Epipactis atrorubens</i> <i>Epipactis atrorubens</i>

10-13.aprilie.2009 Croaţia şi înapoi acasă

June 8th, 2009 Cosmin Manci

Aşa că după un somn în Italia (ne-am spus că este mai bine să întrăm în Croaţia pe zi) am ajuns dimineaţă la graniţa cu Slovenia (trebuie să facem un drum scurt prin ea, de circa 20 de km, ca să ajungem în Croaţia). După graniţă ne-am oprit la prima staţie de combustibil pentru a cumpăra vignetă unde când am auzit preţul am spus că dau pe spate, 35 de € pentru jumătate de an… fără nici un fel de altă variantă… sunt sigur că dacă am fi mers cu taxiul acea distanţă ar fi fost mai ieftin. Asta este, am plătit vigneta şi am plecat mai departe spre Croaţia unde am intrat fără nici un fel de probleme (ei nu au vignetă sau altele de genu dar se plăteşte la tunelele mari sau pe autostradă… nişte preţuri in regulă pot spune).

Aşs că am ajuns în Croaţia fără probleme şi am plecat mai departe spre sud mai mult sau mai puţin pe lângă malul mării.

Pentru acea zi ne gândeam să facem peninsula Istria şi o primă destinaţie fiind oraşul Pula (scuze dacă unii dintre voi cred că vorbesc prostii dar ăsta este numele oraşului, cel mai mare din peninsula Istria). Tot mergând pe drum fără a găsi ceva interesant până la urmă ne-am abătut de la drumul  îniţial şi am plecat spre continet (ca să spun aşa) în direţia oraşului Rijeka şi de acolo spre sud.

Interesant este peisajul în acea zonă, uneori întregul peisaj fiind doar piatră goală… fără nici un fel de plante.

Spre sud până mai jos de locul unde se află Fortăreaţa Nehaj, unde am şi făcut o oprire, după care am găsit o parcare uşor ferită de drumul principal şi somn de voie. Câteva din fotografiile făcute în acea zi mai jos: un crab (Pachygrapsus marmoratus) (care se poate găsi şi în România la Marea Neagră), o lăcustă uriaşă pentru determinarea căreia îî mulţumesc lui Ionuţ Iorgu (Anacridium aegyptium) (tot el crede că este de găsit şi în România), arţarul de Banat (Acer monspessulanum) (la noi întâlnit prin Banat şi prin Dobrogea), o orhidee sudică (Orchis pauciflora), femela de la un croitor Pedestredorcadion arenarium şi o imagine cu Fortăreaţa Nehaj.

<i>Pachygrapsus marmoratus</i> <i>Anacridium aegyptium</i> <i>Anacridium aegyptium</i> <i>Acer monspessulanum</i> <i>Orchis pauciflora</i> <i>Orchis pauciflora</i> <i>Pedestredorcadion arenarium</i> <i>Pedestredorcadion arenarium</i> Nehaj Fortress

Dimineaţă am evaluat situaţia şi am decis să mai mergem spre sud… deşi eram cam săturaţi amândoi şi voiam acasă. Totuşi am mers mai departe dorind să vedem aşa în trecere şi Parcul Naţional Paklenica.  Am lăsat la punctul de intrare în parc câteva materiale şi am primit voie să intrăm în parc fără a plati taxa de intrare (este de circa 7 €). Locul este un rai pentru căţărători (acolo fiind sute de oameni din numeroase ţări), deşi eu cred că zona Herculane de la noi ar putea să fie la fel… doar să vrea cineva. Pe seară am găsit un drumuleţ care printre ziduri de piatră ne-a condus până la malul mării unde am dormit.

Câteva din fotografiile făcute în acea zi cu Asphodelus fistulosus, o larvă de Empusa fasciata (probabil), Ophrys incantata (probabil), Cyclamen repandum, Ostrya carpinifolia (care aşa cum ii spune este neam cu carpenul de la noi) şi căţărători în Paklenica.

<i>Asphodelus fistulosus</i> <i>Empusa faciata</i> <i>Ophrys incantata</i> <i>Cyclamen repandum</i> <i>Ostrya carpinifolia</i> Climbers in Paklenica

Dimineaţă am experimentat un pic cu fotografiatul a diferite fiinţe acvatice într-un acvariu pe care l-am cărat cu noi tot acest drum. Am explorat un pic zona şi pe lângă nişte orhidee am avut si nenorocul să găsim urme ale războiului… o toaleta veche cu dus şi de toate (cum nu am văzut să existe la noi pe plaje) toată ciuruită, tuburile rămase de la cartuşe, sistemul de declanşare de la o mină antipersonal şi nişte vertebre… după toate astea ne-am cărat repede de acolo. Am mai plecat un pic spre sud până lângă Tisno de unde am plecat spre nord şi spre interiorul ţării. Să ajungem în Parcul Naţioal Lacurile Plitvice, unde am şi ajuns… ne-am informat… atenţie intrarea costă aproximativ 15 € (a rămas ceva pentru data viitoare de făcut) şi am plecat mai departe spre Ungaria şi apoi România.

A fost o zi superbă cu o mulţime de specii interesante, câteva in fotografiile următoare: un melc marin (Aplysia punctata), un mic croitor (Musaria argus), un exemplar de Ophisaurus apodus (care, aşa cum se întâmplă de obicei cu ce este mai interesant,  a fost găsit de Gabriela, de fapt ea a mai găsit unu după care m-am căţărat în copac dar nu am reuşit sa-l fotografiez), Ophrys bertholonii (o frumuseţe), un Ophrys încă fără nume, Orchis anthropophora şi Orchis purpurata.

<i>Aplysia punctata</i> <i>Aplysia punctata</i> <i>Aplysia punctata</i> <i>Musaria argus</i> <i>Ophisaurus apodus</i> <i>Ophrys bertholonii</i> <i>Ophrys</i> sp. <i>Orchis anthropophora</i> <i>Orchis purpurata</i>

Cum spuneam am plecat spre România şi la trecerea spre Ungaria (asta după ce abia am reuşit să găsim punctul de trecere) am avut nenorocu să plăcem vameşilor şi a trebui să scoatem tot din maşină… este chiar aşa ciudat să nu ai la tine ţigări, cafea, alcool şi de astea? Asta este… am mai dormit o bucăţică şi în dimineaţa de 14.aprilie.2009 am intrat în ţară iar dupămasă înapoi la Nucşoara… după peste 9900 de km făcuţi cu maşina (mulţumesc Gabriela… ea afost cea chinuită că eu nu am permis).