prin Dobrogea

September 27th, 2012 Cosmin Manci

A trecut ceva vreme de la ultima postare (aproape un an) și voi încerca să mai pun câteva aici… ca să nu plătesc hostingul pe degeaba 🙂 .

Deci, de ceva vreme sunt prin Dobrogea pentru monitorizarea migrației păsărilor răpitoare iar in 25 (septembrie, a.c.) a fost și prima zi cu ceva păsări. Pe lânga asta ziua respectivă împreuna cu colegii (Paul – inelator șef :), Florin, Adina și Călin) am încercat să vedem și ce se mișcă prin tufele din punctul meu de observație… și dacă tot au fost puse plase s-a și inelat.

A durat un pic până au fost instalate toate…

     

dar apoi păsările nu au încetat să ”pice”, nu au fost multe dar a fost o plăcută ieșire din rutina zilnică.

        

Și pentru că acolo eram pentru migrație… doua fotografii și cu fenomenul… din păcate totul a trecut foarte sus astfel că și calitatea este execrabilă.

 

Cucuveaua (Athene noctua)

May 15th, 2010 Cosmin Manci

Astăzi o alta intrare în categoria “o specie“.

De data aceasta pot spune ca am reușit câteva fotografii cu o cucuvea, little owl pe englezește și Athene noctua pe latinește.

Cine nu a auzit de ea, sau mai bine spus despre superstiițiile care sunt create pe marginea acestei specii? Cică dacă-ți cântă pe casă cineva drag îți va muri… și dacă prin absurd ar fi adevărat ce ai putea să faci? Să le omori pe toate? Crezi că atunci omenirea devine nemuritoare? Saraca de ea doar își face cunoscută prezența și să știți că chiar o să vă ajute să scăpați de câțiva șoricei. Și o credință pozitivă pentru ea, binențeles că nu de pe la noi… ci de acolo unde cândva cultura domnea (Grecia), era consideratăun simbol al înțelepciunii de unde și asocierea ei cu zeița Atena… tot de acolo îi vine și numele latinesc.

Acum câteva date despre ea… una dintre speciile mici de răpitoare de noapte (circa 25 de cm în medie). Specie relativ comună pe lângă casele oamenilor sau pe unde au fost oameni (adesea cuibărind în ruine). Prezentă la noi în tot timpul anului. De obicei în aprilie începe să cuibărească. Într-o scorbură (chiar și în cuiburi artificiale) sau altă cavitate depune 3-5 ouă albe aproape sferice. Cel mai interesant cuib pe care l-am văzut eu a fost amplasat într-o veche toaletă dezafectată (de aia tradiționala cu gaură în scândură)… cuibul fiind la subsol 🙂 .

Și pentru că spuneam că am făcut câteva imagini de care sunt mulțumit…

Dacă doriti un nou desktop vă rog să-l salvați de aici (rezoluție de 1440×900).

Șerparul (Circaetus gallicus) … tot de prin Grecia

February 8th, 2010 Cosmin Manci

Nu am mai scris de mult pe aici, nu prea am avut timp și mai ales chef… vă spun în următoarele zile de ce… cel puțin pentru mine este de plâns 🙁

Cu asta o să pornesc o nouă categorie în blog… “o specie“… un post scurt.

Deci azi la “o specie“…șerparul pe românește, Short-toed Eagle pe englezește și Circaetus gallicus pe latinește.

La începutul lui decembrie am fost din nou în Peloponez și mai exact pe lângă Kalogria. Ca și data trecută și acum în zona erau 2 exemplare tine re șerpar, acum le-am acordat mai mult timp.

O acvilă destul de rară în Europa cu câteva mii de perechi, și mai rară în România. De văzut mai ales în sudul țării (zona Cazanelor și Dobrogea) dar câte o pereche și prin alte părți ale României. O specie destul de mare de circa 65 cm de la vârful ciocului la vârful cozii cu o anvergură de aproape 2 metri. La noi specia este un oaspete de vară, primăvara vine spre nord cam pe când ies și reptilele afară de la hibernat… nu degeaba se numește șerpar. Cuibul de obicei în vârful unui copac (dar poate fi și pe polița unei stânci).

Și cam atât… vă las să vedeți câteva imagini după care trec la povestea cu cea mai muncită fotografie.

Cum spuneam mai devreme… despre cea mai muncită fotografie. Cei doi șerpari s-au lasat pe unul din vârfurile din zonă de unde supravegheau zona în căutare de ceva de mâncare. Eu am decis să încerc să mă apropii de ei așa că am plecat la deal. Drumul este cam la altitudinea de 5 m față de nivelul mării iar ei erau undeva pe 250 m altitudine. Unul din șerpari a zburat imediat cum am început să urc, am continuat să urc iar de la un moment dat m-am trezit că nu mai pot înainta… așa că cu chiu cu vai am plecat înapoi… fără speranța că pasărea ar mai fi acolo. La un moment dat am putut să văd din nou piatra unde stătea pasărea și spre surpriza mea era încă acolo… se vede acolo în una din imaginile de mai jos. Am luat un alt drum încercând să ajung sus și am ajuns. Eram foarte dezamăgit că nu mai vedea pasărea dar când am trecut de o piatră m-am trezit cu el în fața mea la circa 6-7 m. Tremuram de emoție și efort și nu am reușit să fac mare lucru… vedeți ultima imagine. Oricum pentru mine a meritat. Puteți vedea și o imagine făcută de Gabriela când ma întorceam de sus…. cu roz/alb/roșu aproximativ drumul făcutde mine spre deal. O săgeată roșie unde a fost șerparul și o săgeată galbenă ma indică pe mine.

Ca încheiere, dacă cineva își dorește un nou desktop la computer este liber să folosească imaginea pe care o poate lua de aici (binențeles tot un șerpar, rezoluție de 1400×900).

pe la zoo pe lângă Atena

December 7th, 2009 Cosmin Manci

De fiecare dată când ajungem pe undeva încercăm să vizităm și grădinile zoologice locale (vezi Antwerp, Zwin, Nurnberg, Foto, Dublin, Luttelgeest… unele nu chiar zoo) mai vedem și noi câte ceva și sperăm că odată să le vedem și în locurile lor de baștină.

Așa că acum în Grecia iar lângă Atena există o astfel de gradină zoologică -> Attica Zoological Park. Aceasta este complet privată fiind finanțată de buzunarul unei persoane, Jean-Jacques Lesueur… din exterior venind doar banii din bilete și ce mai este pe acolo de cumpărat. Biletul costa 14 € și deși este destul de scump pentru buzunarul nostru… a meritat.

Cam atât eu cu gura…va las să vă bucurați de câteva dintre imagini.

spre și prin Peloponez

November 20th, 2009 Cosmin Manci

La începutul acestei săptămâni am decis să facem o ieșire mai lungă iar pentru aceasta am ales să mergem în Peninsula Peloponez, de fapt o insula astăzi după crearea Canalului Corint. Destinația noastră fiind Kalogria unde voiam să văd mai ales zonele cu dune de nisip.

Printre obiectivele noastre (de fotografiat) se număra Canalul Corint și podul din Rio (unește peninsula cu Grecia continentală). Câteva fotografii cu acestea pot fi văzute aici mulțumită Gabrielei… eu nu m-am obosit să fac vreuna.

Canalul Corint, foto: Gabriela Însurățelu Canalul Corint, foto: Gabriela Însurățelu

Podul din Rio, foto: Gabriela Însurățelu Podul din Rio, foto: Gabriela Însurățelu Podul din Rio, foto: Gabriela Însurățelu

Ce a fost interesant legat de Canalul Corint este că se poate trece prin două locuri, un pod care este aproximativ la nivelul apei… fiind interesant ca acesta este scufundat atunci când trec ambarcațiuni și nu ridicat așa cum am crezut. Ceva inteșesant dar nu plăcut o să spun și despre podul din Rio… dar mai târziu.

Seara pe beznă am ajuns în zona Kalogria unde am și dormit. Dimineața devreme cețuri pluteau peste ape iar pădurea locului arăta superb. Dacă nu credeți puteți vedea asta în câteva din imaginile făcute de Gabriela. Tot dimineață peste munți se puteau vedea trecând stoluri enorme de grauri, mii și mii de exemplare… erau ca norii.

Strophylia Forest, foto: Gabriela Însurățelu Strophylia Forest, foto: Gabriela Însurățelu Strophylia Forest, foto: Gabriela Însurățelu

Laguna Prokopos, foto: Gabriela Însurățelu Laguna Prokopos, foto: Gabriela Însurățelu "cloud"

Ajuns aici am avut și o “misiune” să eliberăm un exemplar de Ophisaurus apodus… care trăia de ceva vreme în cadrul Universității din Atena. Despre această specie am mai vorbit aici.

Ophi... is free, foto: Gabriela Însurățelu

Zona este protejată, sit Natura 2000, sit Ramsar… dacă mai ajung pe acolo trebuie să încerc și semințele de Pinus pinea… din pădurea Strophylia.

Și am început să explorăm zona Kalogria, de fapt am umblat destul de mult prin zona: în zona litorală, laguna Prokopos, pe lângă Munții Negri (altitudinea maximă spre 300m).  Una dintre speciile pe care mi-am dorit să le văd în zonă a fost Pancratium maritimum, și am văzut… mii de exemplare dar din păcate nu în floare. O surpriză a fost să vâd câteva exemplare de Anax ephippiger, reușind chiar să și colectez un exemplar de data aceasta.

Legat de ce a fost peste zi…

– eu căutând ceva prin fileu (made by Gabriela), Spoladea recurvalis (un fluture destul de comun pe aici) și Nomophila noctuella (una dintre speciile cel mai des observate prin Grecia în zilele astea).

me searching for... , foto: Gabriela Însurățelu <i>Spoladea recurvalis</i> <i>Nomophila noctuella</i>

Pancratium maritimum (trecute), Brithys crini (se hrănește pe seama lui Pancratium) și un mascul de Sympetrum fonscolombii

<i>Pancratium maritimum</i> <i>Brithys crini</i> <i>Sympetrum fonscolombii</i>

– o buburuză mai interesantă… posibil o să apară și în România (în Ungaria a ajuns… din Africa) Henosepilachna elaterii, Empusa sp. (una dintre cele mai interesante călugărițe) și un vultur pescar (Pandion halieatus)… cred că cu ceva timp înainte a mâncat bine sau poate că doar a ratat un pește

<i>Henosepilachna elaterii</i> <i>Empusa</i> sp. <i>Pandion haliaetus</i>

– si pentru sfârșit… am putut vedea două exemplare tinere de șerpar (Circaetus gallicus)… fără să ne bage prea mult în seamă… ei au făcut spectacol dar eu nu știu ce am făcut dar ceva bun nu am prea reușit

<i>Circaetus gallicus</i> <i>Circaetus gallicus</i> <i>Circaetus gallicus</i>

Cum spuneam mai devreme legat de podul de la Rio… seara am decis să plecăm spre Atena dar prin Grecia continentală… și cât ar putea să coste podul? Am aflat după ce l-am traversat… 11,70 € … cel puțin pentru noi aceasta fiind o sumă enormă.

Și cam atât din această tură. Probabil Gabriela o să scrie câte ceva mai târziu… la ea pe moment de pe la Schinias… o zi frumoasă pentru ea… și una nu prea pentru mine.