Creta – introducere

March 16th, 2010 Cosmin Manci

Pentru 2 săptămâni împreună cu Gabriela am umblat un pic prin Creta. Cam pe unde am fost și ce opriri am făcut (fie că am fotografiat ceva, fie că am făcut stații pentru studiul libelulelor…) se pot vedea mulțumită Gabrielei (lui Apple și lui GoogleEarth) pe harta de mai jos (click pe ea ca să puteți vedea mai multe detalii).

Pentru moment doar câteva impresii și sper că mâine voi adăuga trei postări (orhidee, alte plante și altele) legate de cele câteva mii de fotografii făcute în aceste zile.

O postare mai spre latura turistică sunt sigură că va face Gabriela când o să aibă timp. Până atunci doar vreau doar să spun câteva vorbe… este superbă iar dacă aveți ocazia să mergeți nu vă gândiți prea mult.

Ca să încep cu introducerea… mulțumită colaborării cu Universitatea din Atena am putut să facem această “expediție”. Scopul principal a fost să adaug puncte legate de răspândirea libelulelor și mai ales să vad care este statusul speciei Boyeria cretensis. Pot spune ca să specia se găsește acolo unde exista un habitat bun (să fie apă si destul rădăcini în care să se poată ascunde), eu am găsit specia în 7 locuri găsind un număr de circa 50 de exemplare. Din cauză accesul este destul de dificil la apă, deși am făcut baie de câteva ori, nu am găsit locuri potrivite peste tot unde am ajuns la apă. Câteva fotografii cu o larvă… imagini cu această specie din cunoștiințele mele mai există doar aici pe internet.

A fost o tură frumoasă cu circa 20 de specii de orhidee, aproximativ 200 de specii de plante fotografiate (multe din ele endemice), ceva herpetofaună dar fără prea multe imagini cu păsări (de fapt nimic bun, mai ales din cauză că era cam greu să fac și macro și tele cu același aparat).

Partea proastă este că și lentila de macro pe care o mai am s-a cam dus drac… am picat pe o pantă și efectiv s-a rupt în două și am mai lăsat și ceva sânge pe acolo. Partea bună este că am cam reușit cu aproximație să o repar. Totuși din cauză că un contact s-a rupt am pierdut controlul manual al focusul și ca să fac focus manual acum trebuie sa fac un  lock focus pe ceva dupa care să învârt pe el… asta este lentila după accident.

Acum că am văzut lentila cum este construită îmi pare un sistem foarte idiot și predispus la astfel de chestii… se ține doar in 3 șurubele. Acum super glue este puterea.

… se pare că am baftă mare cu aparatura în Grecia, până acum s-a dus dracu aparatură de peste 4000 de euro 🙁 …  și cam atât pe moment… ;).

Prin Peloponez, 15-20.februarie.2010

February 25th, 2010 Cosmin Manci

Data trecută vă spuneam că nu am mai avut chef să scriu pe aici… asta din cauza că într-o după masă ne-am trezit cu mașina spartă și echipament foto de câteva mii de euro evaporat. Așa ca bye bye… Canon 50D, Canon EF 180mm f/3.5L USM Macro și bitzul Canon MR 14-EX (plus câteva accesorii care se adună la total).

Să revenim la subiectul acestui post. O tură mai lunguță prin Peloponez cu scopul principal de mai aduna ceva date pentru libelule și mai ales pentru două specii (fără a reuși să găsesc acele două specii… ape mari, s-a rupt fileul de apă)… ceva peste 1000 de km.

Cu mulțumirile de rigoare lui GoogleEarth și Gabrielei că a făcut track-ul cam așa arată traseul urmat de noi (click pe imagine să o vedeți mai mare).

Așă că plecare din Atena și sfârșitul zilei pe lângă Nafplion. Pe drum am vizitat și teatrul de la Epidaurus… poate o să vină Gabriela cu mai multe pe subiect. Și câteva fotografii făcute în 15 februarie ici și colo, dacă vă interesează exact unde de acum în fotografii (în exif) există și coordonatele geografice… Bellevalia hyacinthoides, Chrysanthemum coronariumFritillaria graeca, Gagea, Paronychia, Romulea linaresii, Veronica cymbalaria.

Ziua doi între Nafplio și Vrontamas, stop ici și colo pentru libelule fără a descoperi ceva foarte important. Câteva fotografii din acea zi… Himantoglossum robertianum, Veronica glauca, Hermodactylus tuberosus, Crocus olivieri, Crocus sieberi, Euphorbia myrsinites, Cyclamen repandum, Cistus salvifolius, Anemone blanda.

Ziua trei a început lângă Vrontamas și am terminat lângă Kardamili, unde aveam intenția de vizita orașul vechi… dimineață la trezire. Până am ajuns acolo am făcut un ”deget” al Peloponezului (Peninsula Mani) și am ajuns și în cel mai sudic punct din Grecia continentală, acolo unde astăzi există farul Tenaro. A fost o zi extraodinară deși la orizont se arăta chestii nu prea plăcute… o să aflați ce 😉 .

Câteva fotografii din ziua respectivă… Algyroides moreoticus, Bufo bufo spinosus, Serapias orientalis, Ophrys sicula, Gynandriris sisyrinchium, Lupinus angustifolius, Asphodeline lutea și farul Tenaro.

Ziua a patra a început prost pentru că ceața care începuse să apară la orizont în zona farului Tenaro a început să învelească tot. Mai târziu am aflat că de fapt era un nor de praf din Africa… o chestie destul de comună prin Grecia… neplăcut pentru că ne-a însoțit până am ajuns înapoi în Atena… așa că de acum înainte mult mai puține fotografii, vizibilitatea fiind absoluta doar până la circa 20-30 de metri, la distanță de 200-300 de metri nu se mai vedea aproape nimic. Traseul a început la Kardamili și s-a termina la Kyparissia unde ne-am cazat și noi la un hotel să mai facem o baie și un pic de somn pe pat. Pe drum am fost și pe la castelul din Methoni, plin de Podarcis peloponnesiacus pe acolo. Am vrut să mergem și la castelul din Pylos dar deja era târziu, dacă le vizitați să știti că acestea se închid la ora trei. Câteva fotografii … Erica arborea, Romulea bulbocodium, Podarcis peloponnesiacus.

Ziua următoare am început să ne îndreptăm spre Atena și am făcut o ultimă oprire lângă Lyrkeia. Pe drum am fost și până la templul lui Apollo Epicurius. Câteva fotografii… Galanthus, Crocus sieberi, Caliaeschna microstigma.

În ultima zi am pornit spre Nemea apoi spre Stymphalia (ambele locații cu rezonanță mitologică dacă vă amintiți de Hercule) după care sătui de acea ”ceață” am plecat spre Atena unde am ajuns dupămasa.

spre și prin Peloponez

November 20th, 2009 Cosmin Manci

La începutul acestei săptămâni am decis să facem o ieșire mai lungă iar pentru aceasta am ales să mergem în Peninsula Peloponez, de fapt o insula astăzi după crearea Canalului Corint. Destinația noastră fiind Kalogria unde voiam să văd mai ales zonele cu dune de nisip.

Printre obiectivele noastre (de fotografiat) se număra Canalul Corint și podul din Rio (unește peninsula cu Grecia continentală). Câteva fotografii cu acestea pot fi văzute aici mulțumită Gabrielei… eu nu m-am obosit să fac vreuna.

Canalul Corint, foto: Gabriela Însurățelu Canalul Corint, foto: Gabriela Însurățelu

Podul din Rio, foto: Gabriela Însurățelu Podul din Rio, foto: Gabriela Însurățelu Podul din Rio, foto: Gabriela Însurățelu

Ce a fost interesant legat de Canalul Corint este că se poate trece prin două locuri, un pod care este aproximativ la nivelul apei… fiind interesant ca acesta este scufundat atunci când trec ambarcațiuni și nu ridicat așa cum am crezut. Ceva inteșesant dar nu plăcut o să spun și despre podul din Rio… dar mai târziu.

Seara pe beznă am ajuns în zona Kalogria unde am și dormit. Dimineața devreme cețuri pluteau peste ape iar pădurea locului arăta superb. Dacă nu credeți puteți vedea asta în câteva din imaginile făcute de Gabriela. Tot dimineață peste munți se puteau vedea trecând stoluri enorme de grauri, mii și mii de exemplare… erau ca norii.

Strophylia Forest, foto: Gabriela Însurățelu Strophylia Forest, foto: Gabriela Însurățelu Strophylia Forest, foto: Gabriela Însurățelu

Laguna Prokopos, foto: Gabriela Însurățelu Laguna Prokopos, foto: Gabriela Însurățelu "cloud"

Ajuns aici am avut și o “misiune” să eliberăm un exemplar de Ophisaurus apodus… care trăia de ceva vreme în cadrul Universității din Atena. Despre această specie am mai vorbit aici.

Ophi... is free, foto: Gabriela Însurățelu

Zona este protejată, sit Natura 2000, sit Ramsar… dacă mai ajung pe acolo trebuie să încerc și semințele de Pinus pinea… din pădurea Strophylia.

Și am început să explorăm zona Kalogria, de fapt am umblat destul de mult prin zona: în zona litorală, laguna Prokopos, pe lângă Munții Negri (altitudinea maximă spre 300m).  Una dintre speciile pe care mi-am dorit să le văd în zonă a fost Pancratium maritimum, și am văzut… mii de exemplare dar din păcate nu în floare. O surpriză a fost să vâd câteva exemplare de Anax ephippiger, reușind chiar să și colectez un exemplar de data aceasta.

Legat de ce a fost peste zi…

– eu căutând ceva prin fileu (made by Gabriela), Spoladea recurvalis (un fluture destul de comun pe aici) și Nomophila noctuella (una dintre speciile cel mai des observate prin Grecia în zilele astea).

me searching for... , foto: Gabriela Însurățelu <i>Spoladea recurvalis</i> <i>Nomophila noctuella</i>

Pancratium maritimum (trecute), Brithys crini (se hrănește pe seama lui Pancratium) și un mascul de Sympetrum fonscolombii

<i>Pancratium maritimum</i> <i>Brithys crini</i> <i>Sympetrum fonscolombii</i>

– o buburuză mai interesantă… posibil o să apară și în România (în Ungaria a ajuns… din Africa) Henosepilachna elaterii, Empusa sp. (una dintre cele mai interesante călugărițe) și un vultur pescar (Pandion halieatus)… cred că cu ceva timp înainte a mâncat bine sau poate că doar a ratat un pește

<i>Henosepilachna elaterii</i> <i>Empusa</i> sp. <i>Pandion haliaetus</i>

– si pentru sfârșit… am putut vedea două exemplare tinere de șerpar (Circaetus gallicus)… fără să ne bage prea mult în seamă… ei au făcut spectacol dar eu nu știu ce am făcut dar ceva bun nu am prea reușit

<i>Circaetus gallicus</i> <i>Circaetus gallicus</i> <i>Circaetus gallicus</i>

Cum spuneam mai devreme legat de podul de la Rio… seara am decis să plecăm spre Atena dar prin Grecia continentală… și cât ar putea să coste podul? Am aflat după ce l-am traversat… 11,70 € … cel puțin pentru noi aceasta fiind o sumă enormă.

Și cam atât din această tură. Probabil Gabriela o să scrie câte ceva mai târziu… la ea pe moment de pe la Schinias… o zi frumoasă pentru ea… și una nu prea pentru mine.

prin Grecia

November 6th, 2009 Cosmin Manci

Cum deja unii știu eu (și Gabriela) am plecat în Grecia pentru jumătate de an, așa că voi revedea România prin aprilie… când vine primăvara.

O lună este gata și cum nu am pus nimic pe aici… bag acum la grămadă câteva fotografii făcute zilele astea… când s-a putut merge afară pentru că până acum o vreme cam urâtă pe aici… oare noi am adus ploilea astea?

Fotografiile de mai jos apar cam în ordinea în care au fost făcute aici așa că or să fie la grămadă plante cu muște cu păsări cu mai stiu eu ce și iar plante și iar…

Numele la fiecare poate fi citit când vedeți imaginea mare sau dacă treceți cu mouse-ul peste ea.

Determinările sunt făcute după Paul Sterry – Collins Complete Guide to Mediterranean Wildlife (la mine pe copertă este doar un cameleon… deci cea de acolo probabil că este o altă ediție) și cu ajutorul internetului astfel că probabil vor fi găsite greșeli… dacă mi se spun le corectez. 🙂

Câteva imagini care să arate ceva din Grecia la Gabriela pe blog.

Dacă unii se întreabă ce fac pe aici… un stagiu de străinătate în cadrul doctoratului. Aici la Universitatea din Atena o să pun la un loc datele care există pentru libelule pentru Grecia, deja o mare parte din literatură este scanată și în viitorul foarte apropiat probabil ca pe situl cu libelule (dedicat României) voi face un modul pentru Grecia… mai mult sau mai puțin în aceeași formă. Altfel încerc sa lucrez câteva aspecte legate de libelule pe care nu le prea pot face în România din cauza iernii (este vorba mai ales de studiu asupra stadiilor larvare la libelule, la noi or să cam înghețe apele astfel că…).

schimbări

August 27th, 2009 Cosmin Manci

Aşa cum spuneam în postarea făcută data trecută în viaţa mea este o schimbare majoră… de fapt sunt două… una întâmplată cu puţin timp în urmă. Vă las pe voi să vă imaginaţi ce şi cum după fotografie.

inel

O altă schimbare este faptul că acum, după trei ani, am plecat din Administraţia Parcului Naţional Retezat. Am plecat de unde într-un fel era familia mea şi sper că oricum ar fi să rămân cu voi toţi prieteni… asta dacă cineva dintre voi citeşte asta… şi gata ca după aia sunt prea siropos şi eu nu sunt genul. De acum voi încerca să mă concentrez cât mai mult pe doctorat… aşa că la libelule or să apară tot mai multe noutăţi.

Şi de asemenea la revedere Retezat-ule.

la revedere