Prin Țarcu, început de iunie

June 9th, 2011 Cosmin Manci

Nu am mai ajuns prin Țarcu de ceva ani, iar zilele trecute am reușit să mai dau o raită pe acolo… mai exact pe Culmea Nedeii. Ca de obicei am umblat după insecte și eventual ceva fotografii la alte subiecte din natură. Ziua s-a terminat cu un duș natural… că eu nu port haină de ploaie după mine… eu prin pădure la vale, leoarcă și cu o punga de plastic peste umăr (aparatul de fotografiat fiind în ea) 🙂 .

Câteva  imagini din făcute din Culmea Nedeia, mai ales spre Vârful Călianu că pe el a bătut soarele (când nu era după nori).

Câteva plante observate și ca de obicei cu link către mai multe imagini cu specia în cauză.

Loiseleuria procumbens

Gentiana acaulis

Soldanella pusilla

Soldanella montana

Primula minima

Și ca să nu fie doar plante… un mascul de Zootoca vivipara (Șopârla de munte).

Cu insectele nu am facut mare lucru la fotografiat, din păcate.

10-13.aprilie.2009 Croaţia şi înapoi acasă

June 8th, 2009 Cosmin Manci

Aşa că după un somn în Italia (ne-am spus că este mai bine să întrăm în Croaţia pe zi) am ajuns dimineaţă la graniţa cu Slovenia (trebuie să facem un drum scurt prin ea, de circa 20 de km, ca să ajungem în Croaţia). După graniţă ne-am oprit la prima staţie de combustibil pentru a cumpăra vignetă unde când am auzit preţul am spus că dau pe spate, 35 de € pentru jumătate de an… fără nici un fel de altă variantă… sunt sigur că dacă am fi mers cu taxiul acea distanţă ar fi fost mai ieftin. Asta este, am plătit vigneta şi am plecat mai departe spre Croaţia unde am intrat fără nici un fel de probleme (ei nu au vignetă sau altele de genu dar se plăteşte la tunelele mari sau pe autostradă… nişte preţuri in regulă pot spune).

Aşs că am ajuns în Croaţia fără probleme şi am plecat mai departe spre sud mai mult sau mai puţin pe lângă malul mării.

Pentru acea zi ne gândeam să facem peninsula Istria şi o primă destinaţie fiind oraşul Pula (scuze dacă unii dintre voi cred că vorbesc prostii dar ăsta este numele oraşului, cel mai mare din peninsula Istria). Tot mergând pe drum fără a găsi ceva interesant până la urmă ne-am abătut de la drumul  îniţial şi am plecat spre continet (ca să spun aşa) în direţia oraşului Rijeka şi de acolo spre sud.

Interesant este peisajul în acea zonă, uneori întregul peisaj fiind doar piatră goală… fără nici un fel de plante.

Spre sud până mai jos de locul unde se află Fortăreaţa Nehaj, unde am şi făcut o oprire, după care am găsit o parcare uşor ferită de drumul principal şi somn de voie. Câteva din fotografiile făcute în acea zi mai jos: un crab (Pachygrapsus marmoratus) (care se poate găsi şi în România la Marea Neagră), o lăcustă uriaşă pentru determinarea căreia îî mulţumesc lui Ionuţ Iorgu (Anacridium aegyptium) (tot el crede că este de găsit şi în România), arţarul de Banat (Acer monspessulanum) (la noi întâlnit prin Banat şi prin Dobrogea), o orhidee sudică (Orchis pauciflora), femela de la un croitor Pedestredorcadion arenarium şi o imagine cu Fortăreaţa Nehaj.

<i>Pachygrapsus marmoratus</i> <i>Anacridium aegyptium</i> <i>Anacridium aegyptium</i> <i>Acer monspessulanum</i> <i>Orchis pauciflora</i> <i>Orchis pauciflora</i> <i>Pedestredorcadion arenarium</i> <i>Pedestredorcadion arenarium</i> Nehaj Fortress

Dimineaţă am evaluat situaţia şi am decis să mai mergem spre sud… deşi eram cam săturaţi amândoi şi voiam acasă. Totuşi am mers mai departe dorind să vedem aşa în trecere şi Parcul Naţional Paklenica.  Am lăsat la punctul de intrare în parc câteva materiale şi am primit voie să intrăm în parc fără a plati taxa de intrare (este de circa 7 €). Locul este un rai pentru căţărători (acolo fiind sute de oameni din numeroase ţări), deşi eu cred că zona Herculane de la noi ar putea să fie la fel… doar să vrea cineva. Pe seară am găsit un drumuleţ care printre ziduri de piatră ne-a condus până la malul mării unde am dormit.

Câteva din fotografiile făcute în acea zi cu Asphodelus fistulosus, o larvă de Empusa fasciata (probabil), Ophrys incantata (probabil), Cyclamen repandum, Ostrya carpinifolia (care aşa cum ii spune este neam cu carpenul de la noi) şi căţărători în Paklenica.

<i>Asphodelus fistulosus</i> <i>Empusa faciata</i> <i>Ophrys incantata</i> <i>Cyclamen repandum</i> <i>Ostrya carpinifolia</i> Climbers in Paklenica

Dimineaţă am experimentat un pic cu fotografiatul a diferite fiinţe acvatice într-un acvariu pe care l-am cărat cu noi tot acest drum. Am explorat un pic zona şi pe lângă nişte orhidee am avut si nenorocul să găsim urme ale războiului… o toaleta veche cu dus şi de toate (cum nu am văzut să existe la noi pe plaje) toată ciuruită, tuburile rămase de la cartuşe, sistemul de declanşare de la o mină antipersonal şi nişte vertebre… după toate astea ne-am cărat repede de acolo. Am mai plecat un pic spre sud până lângă Tisno de unde am plecat spre nord şi spre interiorul ţării. Să ajungem în Parcul Naţioal Lacurile Plitvice, unde am şi ajuns… ne-am informat… atenţie intrarea costă aproximativ 15 € (a rămas ceva pentru data viitoare de făcut) şi am plecat mai departe spre Ungaria şi apoi România.

A fost o zi superbă cu o mulţime de specii interesante, câteva in fotografiile următoare: un melc marin (Aplysia punctata), un mic croitor (Musaria argus), un exemplar de Ophisaurus apodus (care, aşa cum se întâmplă de obicei cu ce este mai interesant,  a fost găsit de Gabriela, de fapt ea a mai găsit unu după care m-am căţărat în copac dar nu am reuşit sa-l fotografiez), Ophrys bertholonii (o frumuseţe), un Ophrys încă fără nume, Orchis anthropophora şi Orchis purpurata.

<i>Aplysia punctata</i> <i>Aplysia punctata</i> <i>Aplysia punctata</i> <i>Musaria argus</i> <i>Ophisaurus apodus</i> <i>Ophrys bertholonii</i> <i>Ophrys</i> sp. <i>Orchis anthropophora</i> <i>Orchis purpurata</i>

Cum spuneam am plecat spre România şi la trecerea spre Ungaria (asta după ce abia am reuşit să găsim punctul de trecere) am avut nenorocu să plăcem vameşilor şi a trebui să scoatem tot din maşină… este chiar aşa ciudat să nu ai la tine ţigări, cafea, alcool şi de astea? Asta este… am mai dormit o bucăţică şi în dimineaţa de 14.aprilie.2009 am intrat în ţară iar dupămasă înapoi la Nucşoara… după peste 9900 de km făcuţi cu maşina (mulţumesc Gabriela… ea afost cea chinuită că eu nu am permis).

11.noiembrie.2008 – prin Parcul National Retezat

November 12th, 2008 Cosmin Manci

Dimineata devreme am plecat cu cativa dintr colegi sus in parc pentru a pune niste panouri. De fapt ei au pus panourile si eu am facut niste fotografii. Mi-am luat toate sculele foto si da-i bataie… drum lung pentru ca am vrut sa traversez tot muntele de la sud la nord (Poiana Pelegii – Lacul Bucura – Curmatura Bucurei – Valea Pietrele – Gentiana – Carnic). Vremea a fost exceptionala (chiar prea prea pentru ca nu a fost un nor cat de mic pe cer) dar cu vant (mai ales in creasta).

Pana la urma si obiectivul de tele si cel de macro au fost luate pe degeaba, nu am reusit sa fotografiez decat un pitigoi de bradet (dar si ala prost)… 2 kilograme carate pe degeaba.

Urcand spre Lacul Bucura de cateva ori se traverseaza in traseu niste paraie care vin dinspre Piciorul Pelegii. Pe unul dintre ele un pic mai in umbra ghata incepuse sa inveleasca ca o haina tot ce era astfel ca am decis sa-mi fac un pic de lucru acolo. Acesta este unul dintre rezultate.

Ajungand deasupra de Lacul Lia am decis sa cobor la el unde am si facut aceasta fotografie.

Tot langa lac (prezenta lor nu este limitata acolo) am fotografiat si doua specii de licheni.

Rhizocarpon reductum (determinarea nu este 100%, cred ca e nevoie de mai multa experienta plus o analiza microscopica)

Rhizocarpon geographicum (specia verde)

Mai departe spre Lacul Ana de unde la un moment dat am urcat spre Lacul Bucura, la Refugiul Bucura, unde am fotografiat una dintre echipele de la parc montand un panou (o serie de panori cu habitate din Retezat). De la refugiu am plecat inapoi spre Curmatura Bucurei iar de undeva intre Bucura si Bucurel (un lac mic la  vest de Bucura) am facut o panorama spre Vf. Peleaga (cel mai inalt varf din Retezat – 2509 m).

Ajuns in Curmatura Bucurei am fotografiat a doua echipa care monta un panou (au fost trei echipe, una pe alt traseu).

Eram deja in umbra (foarte dura fata de soarele care batea dinspre Vf. Retezat) si un vant rece care taia asa ca nu am prea stat la fotografiat. Doar una in care se poate vedea Taul Pietrele si Valea Pietrele iar in planul el mai indepartat orasul Hateg.

Si la drum pentru ca nefiind soare nu era la fel de placut. Pe poteca pana a ajunge la Taul Pietrele am observat o piatra pe care era un text foarte dragut. Eu nu sunt genu care sa aprobe srisu de toate felurile pe toate pietrele, pe toti peretii, prin pesteri sau pe copaci. Dar asta a fost altfel: efectiv o piatra mai lata (lipita de sol) si pe ea scris marunt cu un marker sau ceva…

Cu aceasta incep o categorie noua pe blog “vorbe”… iar cand ajung pe la Herculane vin cu alta 😉 (daca o voi mai gasi). In rest nu stiu cand o sa vina alta. Daca odata/candva autorul vede asta il rog sa dea un coment si sa-l scriu aici.

Urmatoarea oprire la, poate cea mai vestita “piatra” din Retezat, Bordul Tomii. “Piatra” pentru ca in realitate este cat o casa… ceva ce a ramas in urma unui ghetar care incet s-a dus la vale… candva. Bordul Tomii este loc de popas, loc de adapost in caz de nevoie, pe vremuri a fost si loc de stana… cine stie pana cand se duce istoria lui in spate. Ca sa aveti idee de cat de cunoscuta este aceasta piatra… google da pentru aceasta cautare ~246.000 de rezultate (probabil nu toate relevante dar oricum e ceva… zic eu).

*stiu ca acolo in apa se vede umbra mea dar ca sa pot sa prind si zapada/gheata in fata nu am avut alternativa

Dupa Bordul Tomii Valea Pietrele este extraordinara (sincer sa fiu acum e prima oara ca m-am uitat mai atent) fiind plina de cascade asa ca urmatoarele fotografii (cu care se si incheie acest post) sunt cu “apa de matase” mai sus sau mai jos de Gentiana (cabana… daca urcati la ea “Un lemn pentru Cabana Gentiana”… intelegeti voi).

8.noiembrie.2008 langa Nucsoara si pe Valea Salas

November 8th, 2008 Cosmin Manci

Astazi ziua era splendida asa ca dimineata mi-am luat echipamentul si am plecat pe afara… pe la poalele Retezatului. Ca am vrut sau nu a trebuit sa-mi iau si companion… scap de el doar daca plec cu masina 😉 .

El a fost insotitorul de azi (de fapt la sfarsit m-a parasit cred ca nu mai vrea sa mearga curand cu mine 🙂 ).

il cheama Fram si e… mare, si… are limba roz.

Iesirea a inceput frumos reusind sa fotografiez cateva specii de pasari comune in cateva minute (fotografii bune/acceptabile).

Vrabia de casa (Passer domesticus) – mascul

Uliul porumbar (Accipiter gentilis) – un juvenil

Presura galbena (Emberiza citrinella)

Mai departe a urmat un lung si cam plictisitor drum in susul Vaii Salas… spre izvoare. Tinta era sa regasesc ciocanitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos) si sa reusesc sa fac niste fotografii mai bune, doar am vazut. La un moment dat am parasit valea urcand prin padure spre Magura Nucsorii iar intr-o zona exceptionala plina de molizi batrani o asociatie de pasarele de multe neamuri m-au cam oprit. De fapt mai ales din cauza unui pitigoi motat (Parus cristatus) dar fara a reusi sa fac niste fotografii… prea mult desis. Partea cea mai frumoasa a fost ca la un moment dat aud un ciocanit iar in final am gasit sursa… o femela de ciocanitoare cu trei degete (Picoides tridactylus) o specie pe care nu mai reusisem sa o vad. Am putut vedea o pereche dar singurele fotografii pe care le-am reusit sunt cam din dos si spate… tot prin varf si printre crengi a stat. Atasez si o fotografie care mai mult se poate incadra la “quiz.

Deja soarele se lasa peste creasta asa ca am decis sa ma intorc dar nu pe drum/carare ci direct pe langa vale. Un drum frumos dar foarte greu, de foarte multe ori fiind necesar sa trec de pe o parte pe alta sau sa ma folosesc si de maini ca sa pot cobora.

Multe cascade iar la doua dintre ele am si facut cateva fotografii.

Speram ca azi fiind mai mult prin padure sa gasescmai ceva ciuperci dar nu prea. Totusi am facut cateva fotografii inclusiv cu o specie mai interesanta pe care nici macar nu o observasem pana acum.

Macrotyphula fistulosa

Fomitopsis pinicola, desi este o specie care se gaseste mai ales pe conifere astazi am gasit mai multe exemplare pe anin alb (Alnus incana)

Cam atat de astazi.

20.octombrie.2008 prin Clisura Dunarii si inapoi la Retezat

October 24th, 2008 Cosmin Manci

… cu asta se termina tura din Clisura Dunarii.

Dupa noaptea petrecuta pe Valea Mraconia dimineata am plecat din nou la drum. Idea era sa dedicam o parte din zi unei ture pe Vf. Ciucarul Mare (318 m).

Ne-am oprit la gura “Golfului” Mraconia pentru a admira statuia lui Decebal (portretul lui). Mai multe despre cine, cand, cum… aici. Cred ca e bine ca nu se uita spre Romania… probabil ar fugi. 🙁

stiu ca este cam supraexpus cerul… dar era o ceta alba si am optat pentru a pastra naturalul

Pentru ca inca ceata nu dadea semne de a se ridica ne-am decis sa mergem sa vedem unul dintre satele cehe din zona: Eibenthal… pe drum am luat la autostop o doamna care este profesoara acolo (s-a dovedit ca de biologie). Dansa a fost inainte de revolutie inginer agronom dar odata cu schimbarea de atunci a pierdut locul de munca si a fost nevoita sa se reprofileze… a facut o a doua facultate – biologia si de atunci (10 ani) face naveta din Orsova… si noi ne mai plangem.

Cand am coborat din munte ne-am oprit intr-un loc unde am gasit pe ceva stejar (gorun) vascul de stejar (Loranthus europaeus)… nu este ceva nou dar de data asta a fost la o inaltime abordabila.

Deja sus ceata incepea sa se risipeasca iar cand am ajund inapoi la Dubova am inceput sa urcam spre platoul Cazanele Mari si spre Ciucarul Mare.

Fiind toamna, ca si in alte parti, am gasit multe ciuperci. Cateva dintre ele in imaginile de mai jos:

Amanita citrina

Russula caerulea

Lycoperdon caudatum

Lactarius deliciosus

Plante in floare nu prea mai erau iar din fauna foarte multe lacuste dar prea active astefel ca am renuntat. Drumul nostru s-a impletit cu al acestui paianjen: Hogna radiata (o alta specie mare din Romania, multumesc lui Istvan Urak pentru ajutor la determinare).

Ca sa fie si o libelula: Sympecma fusca, mai multe puteti citi aici

Interesant a fost sa gasesc ca soparlele erau inca destul de active: Lacerta viridis, Darevskia praticola (am prins un exemplar de doua ori si tot de doua ori l-am scapat fara a reusi sa fac niste fotografii) iar pe pe stancile de pe margini erau numeroase exemplare de soparla de ziduri (Podarcis muralis) ca si cea mai de jos. Spune-ti si voi daca nu e balcon de 5 stele unde sta 😉 .

Cateva imagini de sus:

Ne-am intors la vale de unde aveam date despre exisenta unei specii pe care eu nu o vazusem inca… Lestes viridis… acum o stiu 😉 … mai multe la linkul de mai sus.

In drum spre Retezat ne-am oprit intr-o serpentina langa Pasul Ciregau (CS) unde am aruncat o ultima privire spre Muntii Cernei.

La caderea noptii am ajuns inapoi la Nucsoara.

***

Un alt punct de vedere aici (mai turistic).