prin Grecia

November 6th, 2009 Cosmin Manci

Cum deja unii știu eu (și Gabriela) am plecat în Grecia pentru jumătate de an, așa că voi revedea România prin aprilie… când vine primăvara.

O lună este gata și cum nu am pus nimic pe aici… bag acum la grămadă câteva fotografii făcute zilele astea… când s-a putut merge afară pentru că până acum o vreme cam urâtă pe aici… oare noi am adus ploilea astea?

Fotografiile de mai jos apar cam în ordinea în care au fost făcute aici așa că or să fie la grămadă plante cu muște cu păsări cu mai stiu eu ce și iar plante și iar…

Numele la fiecare poate fi citit când vedeți imaginea mare sau dacă treceți cu mouse-ul peste ea.

Determinările sunt făcute după Paul Sterry – Collins Complete Guide to Mediterranean Wildlife (la mine pe copertă este doar un cameleon… deci cea de acolo probabil că este o altă ediție) și cu ajutorul internetului astfel că probabil vor fi găsite greșeli… dacă mi se spun le corectez. 🙂

Câteva imagini care să arate ceva din Grecia la Gabriela pe blog.

Dacă unii se întreabă ce fac pe aici… un stagiu de străinătate în cadrul doctoratului. Aici la Universitatea din Atena o să pun la un loc datele care există pentru libelule pentru Grecia, deja o mare parte din literatură este scanată și în viitorul foarte apropiat probabil ca pe situl cu libelule (dedicat României) voi face un modul pentru Grecia… mai mult sau mai puțin în aceeași formă. Altfel încerc sa lucrez câteva aspecte legate de libelule pe care nu le prea pot face în România din cauza iernii (este vorba mai ales de studiu asupra stadiilor larvare la libelule, la noi or să cam înghețe apele astfel că…).

13-14.iunie.2009 după cosaşi…

June 15th, 2009 Cosmin Manci

La sfârşitul săptămânii trecute (13-14.iunie) am primit vizita a doi specialişti de la Muzeul Antipa (Ionut Iorgu şi Elena Iorgu) pe grupul lăcustelor, cosaşilor şi altor creaturi săltăreţe. Au venit să caute special câteva specii de Isophya pentru un studiu monografic, legat de stridulaţie, etologie şi… ei ştiu mai bine ce şi cum.

Aşa că sâmbătă dimineaţă i-am luat de la tren, i-am cazat la Nucşoara şi am plecat spre Alba (mai exact spre Căpâlna). Am umblat pe nişte dealuri unde au găsit ceva Isophya până la urmă… dar acum nu mai sunt atât de siguri de ce au găsit. După asta drumul nostru a continuat spre Lacul Oaşa şi mai departe spre Obârşia Lotrului de unde am ieşit la Petroşani şi pe la 20.00 la Nucşoara. Ziua s-a terminat cu un pic de umblat pe lângă Nucşoara prin fânaţele de aici.

Câteva din fotografiile făcute în data de 13 cu o Isophya… pentru numele final mai trebuie aşteptat un pic şi cu un ciclostom (acesta a fost prins şi fotografiat, în ziua următoare, în acvariu) (determinarea ciclostomului (pe moment am pus numele de Eudontomyzon vladykovi) poate să sufere modificări eu nefiind specialist în aşa ceva). Determinarea venită de la Ionuţ este: Isophya camptoxypha (mulţumesc).

<i>Isophya</i> sp. <i>Eudontomyzon vladykovi</i> <i>Eudontomyzon vladykovi</i> <i>Eudontomyzon vladykovi</i> <i>Eudontomyzon vladykovi</i> <i>Eudontomyzon vladykovi</i>

Pentru că duminică au plecat foarte repede (~13.00) am încercat să mai găsim nişte fâneţe pe lângă Haţeg pentru a căuta după alte Isophya. Până la 13 ziua s-a terminat foarte repede iar ei (specialiştii şi animăluţele colectate) au  ajuns cu bine candva noaptea la Bucureşti. Noi (Gabriela şi cu mine) am ajuns inapoi la Nucşoara… era atât de cald că nu am avut chef să mai umblu aiurea.

Câteva fotografii făcute duminică cu specie mică şi târâtoare de sunătoare (Hypericum humifusum), o larva de Deilephila porcellus, un mascul de Enallagma cyathierum şi câteva imagini cu un şarpe de alun (Coronella austriaca):

<i>Hypericum humifusum</i> <i>Deilephila porcellus</i> <i>Enallagma cyathigerum</i> <i>Coronella austriaca</i> <i>Coronella austriaca</i> <i>Coronella austriaca</i>

Ionut şi Elena… dacă citiţi… să mai veniţi şi cu timp nu doar aşa pe fugă.

10-13.aprilie.2009 Croaţia şi înapoi acasă

June 8th, 2009 Cosmin Manci

Aşa că după un somn în Italia (ne-am spus că este mai bine să întrăm în Croaţia pe zi) am ajuns dimineaţă la graniţa cu Slovenia (trebuie să facem un drum scurt prin ea, de circa 20 de km, ca să ajungem în Croaţia). După graniţă ne-am oprit la prima staţie de combustibil pentru a cumpăra vignetă unde când am auzit preţul am spus că dau pe spate, 35 de € pentru jumătate de an… fără nici un fel de altă variantă… sunt sigur că dacă am fi mers cu taxiul acea distanţă ar fi fost mai ieftin. Asta este, am plătit vigneta şi am plecat mai departe spre Croaţia unde am intrat fără nici un fel de probleme (ei nu au vignetă sau altele de genu dar se plăteşte la tunelele mari sau pe autostradă… nişte preţuri in regulă pot spune).

Aşs că am ajuns în Croaţia fără probleme şi am plecat mai departe spre sud mai mult sau mai puţin pe lângă malul mării.

Pentru acea zi ne gândeam să facem peninsula Istria şi o primă destinaţie fiind oraşul Pula (scuze dacă unii dintre voi cred că vorbesc prostii dar ăsta este numele oraşului, cel mai mare din peninsula Istria). Tot mergând pe drum fără a găsi ceva interesant până la urmă ne-am abătut de la drumul  îniţial şi am plecat spre continet (ca să spun aşa) în direţia oraşului Rijeka şi de acolo spre sud.

Interesant este peisajul în acea zonă, uneori întregul peisaj fiind doar piatră goală… fără nici un fel de plante.

Spre sud până mai jos de locul unde se află Fortăreaţa Nehaj, unde am şi făcut o oprire, după care am găsit o parcare uşor ferită de drumul principal şi somn de voie. Câteva din fotografiile făcute în acea zi mai jos: un crab (Pachygrapsus marmoratus) (care se poate găsi şi în România la Marea Neagră), o lăcustă uriaşă pentru determinarea căreia îî mulţumesc lui Ionuţ Iorgu (Anacridium aegyptium) (tot el crede că este de găsit şi în România), arţarul de Banat (Acer monspessulanum) (la noi întâlnit prin Banat şi prin Dobrogea), o orhidee sudică (Orchis pauciflora), femela de la un croitor Pedestredorcadion arenarium şi o imagine cu Fortăreaţa Nehaj.

<i>Pachygrapsus marmoratus</i> <i>Anacridium aegyptium</i> <i>Anacridium aegyptium</i> <i>Acer monspessulanum</i> <i>Orchis pauciflora</i> <i>Orchis pauciflora</i> <i>Pedestredorcadion arenarium</i> <i>Pedestredorcadion arenarium</i> Nehaj Fortress

Dimineaţă am evaluat situaţia şi am decis să mai mergem spre sud… deşi eram cam săturaţi amândoi şi voiam acasă. Totuşi am mers mai departe dorind să vedem aşa în trecere şi Parcul Naţional Paklenica.  Am lăsat la punctul de intrare în parc câteva materiale şi am primit voie să intrăm în parc fără a plati taxa de intrare (este de circa 7 €). Locul este un rai pentru căţărători (acolo fiind sute de oameni din numeroase ţări), deşi eu cred că zona Herculane de la noi ar putea să fie la fel… doar să vrea cineva. Pe seară am găsit un drumuleţ care printre ziduri de piatră ne-a condus până la malul mării unde am dormit.

Câteva din fotografiile făcute în acea zi cu Asphodelus fistulosus, o larvă de Empusa fasciata (probabil), Ophrys incantata (probabil), Cyclamen repandum, Ostrya carpinifolia (care aşa cum ii spune este neam cu carpenul de la noi) şi căţărători în Paklenica.

<i>Asphodelus fistulosus</i> <i>Empusa faciata</i> <i>Ophrys incantata</i> <i>Cyclamen repandum</i> <i>Ostrya carpinifolia</i> Climbers in Paklenica

Dimineaţă am experimentat un pic cu fotografiatul a diferite fiinţe acvatice într-un acvariu pe care l-am cărat cu noi tot acest drum. Am explorat un pic zona şi pe lângă nişte orhidee am avut si nenorocul să găsim urme ale războiului… o toaleta veche cu dus şi de toate (cum nu am văzut să existe la noi pe plaje) toată ciuruită, tuburile rămase de la cartuşe, sistemul de declanşare de la o mină antipersonal şi nişte vertebre… după toate astea ne-am cărat repede de acolo. Am mai plecat un pic spre sud până lângă Tisno de unde am plecat spre nord şi spre interiorul ţării. Să ajungem în Parcul Naţioal Lacurile Plitvice, unde am şi ajuns… ne-am informat… atenţie intrarea costă aproximativ 15 € (a rămas ceva pentru data viitoare de făcut) şi am plecat mai departe spre Ungaria şi apoi România.

A fost o zi superbă cu o mulţime de specii interesante, câteva in fotografiile următoare: un melc marin (Aplysia punctata), un mic croitor (Musaria argus), un exemplar de Ophisaurus apodus (care, aşa cum se întâmplă de obicei cu ce este mai interesant,  a fost găsit de Gabriela, de fapt ea a mai găsit unu după care m-am căţărat în copac dar nu am reuşit sa-l fotografiez), Ophrys bertholonii (o frumuseţe), un Ophrys încă fără nume, Orchis anthropophora şi Orchis purpurata.

<i>Aplysia punctata</i> <i>Aplysia punctata</i> <i>Aplysia punctata</i> <i>Musaria argus</i> <i>Ophisaurus apodus</i> <i>Ophrys bertholonii</i> <i>Ophrys</i> sp. <i>Orchis anthropophora</i> <i>Orchis purpurata</i>

Cum spuneam am plecat spre România şi la trecerea spre Ungaria (asta după ce abia am reuşit să găsim punctul de trecere) am avut nenorocu să plăcem vameşilor şi a trebui să scoatem tot din maşină… este chiar aşa ciudat să nu ai la tine ţigări, cafea, alcool şi de astea? Asta este… am mai dormit o bucăţică şi în dimineaţa de 14.aprilie.2009 am intrat în ţară iar dupămasă înapoi la Nucşoara… după peste 9900 de km făcuţi cu maşina (mulţumesc Gabriela… ea afost cea chinuită că eu nu am permis).

10.octombrie.2008 pe langa Iasi

October 10th, 2008 Cosmin Manci

Astazi am fost impreuna cu Irinel (el se ocupa de viespi mici… Torymidae) si Ionut (el cu lacuste  😉 … tot el a pus in general nume la lacuste pe aici) in doua rezervatii de langa Iasi: Fanatele seculare Valea lui David si Saraturile din Valea Ilenei… sperand la vipere… ca de obicei nu a fost sa fie.

Suntem in mijloc de toamna asa ca prea multe nu erau de asteptat…

Aster canus (aceasta determinare mai trebuie revizuita), dupa revizuire specia este Aster villosus dupa volumele Flora RPR/RSR… dupa Flora Europaea numele nou acceptat este Aster oleifolius, un nume care si caracterizeaza bine planta daca aveti o frunza in mana si o striviti.

Epacromius coerulipes (det de Ionut Iorgu, curand o va publica fiind o specie noua pentru zona), in prima imagine mascul iar in a doua o femela

Si unul dintre paianjenii mari de la noi: Lycosa singoriensis (multumesc de ajutor la determinare lui Urak Istvan… si pentru ca am invatat ce e aia patela 😉 ), in imagine un mascul.

Au fost si ceva libelule… despre ele aici (acum au pagina speciala).

4.septembrie.2008 pe urmele lui Jules Verne

September 7th, 2008 Cosmin Manci

Cateva zile pe aici vor fi si parinii Gabrielei si, de incalzire, ne-am decis pe un traseu mai usor.

Un traseu educativ realizat si de Administraia Parcului National Retezat ca partener -> Cararea naturii, acesta incepe de aici si pe parcurs pe panouri ca acesta diferite informatii despre natura, traditii, isorie… sunt prezentate.

De ce “pe urmele lui Jules Verne“? Pentru ca punctul terminus al acestui traseu este Cetatea Colt despre care se spune ca ar castelul din Castelul din Carpati.

La drum!!!

Prin pasunea de la inceputul traseului numeroase insecte, printre ele si acest cosas (Leptophyes albovittata) (determinat de Ionut Iorgu) (in imagine o femela).

Mai departe dupa un urcus pe un vechi drum de caruta, pe care acum doar apele se scurg pe el si doar animalele sau turistii il mai parcurg se ajunge intr-o alta pasune in care doar ici colo se vad urmele animalelor. Aici se pot vedea prin iarba acum uscata pete verzi-galbui…

… “tufe” de laptele cainelui (Euphorbia cyparissias) (e o planta otravitoare, atentie) pe care…

din loc in loc se gaseau larve de Hyles euphorbiae.

Dupa aceasta pasune cararea ajunge in padure si cam tot prin ea serpuieste pana la cetate.

In padure, in cate un luminis pe exemplare pipernicite de fag (Fagus sylvatica), pe frunzele acestora se pot vedea “bobite” sangerii. Aceste “bobite” sunt de fapt gale produse de o musca foarte mica Mikiola fagi. Cea din imagine mai grasuta are in interior o larva femela, cele mai suple contin o larva mascul.

Tot aici in padure am gasit si una dintre florile de toamna: brandusa (Crocus banaticus), acum au inceput sa apara primele exemplare.

Spre sfarsitul traseului acesta se uneste cu o alta carare venita de jos din satul Suseni, o alta cale de acces pentru obiectivul final: Cetatea Colt.

Pe drum inapoi prin padure o broasca dolofana, Rana temporaria cauta si ea ceva pe acolo 🙂 .

Inaine de ultima coborare va puteti bucura privirea cu o priveliste asupra satului Nucsoara si mai departe Valea Streiului, Muntii Sureanu (undeva acolo e si sediul parcului)… (ca sa vedeti mai multe click pe ea 😉 )

Un traseu recomandat tuturor, tineri sau batrani, durata totala cca 3 ore (daca nu sunteti biolog 😉 , prietenii stiu dc).