Prin Peloponez, 15-20.februarie.2010

February 25th, 2010 Cosmin Manci

Data trecută vă spuneam că nu am mai avut chef să scriu pe aici… asta din cauza că într-o după masă ne-am trezit cu mașina spartă și echipament foto de câteva mii de euro evaporat. Așa ca bye bye… Canon 50D, Canon EF 180mm f/3.5L USM Macro și bitzul Canon MR 14-EX (plus câteva accesorii care se adună la total).

Să revenim la subiectul acestui post. O tură mai lunguță prin Peloponez cu scopul principal de mai aduna ceva date pentru libelule și mai ales pentru două specii (fără a reuși să găsesc acele două specii… ape mari, s-a rupt fileul de apă)… ceva peste 1000 de km.

Cu mulțumirile de rigoare lui GoogleEarth și Gabrielei că a făcut track-ul cam așa arată traseul urmat de noi (click pe imagine să o vedeți mai mare).

Așă că plecare din Atena și sfârșitul zilei pe lângă Nafplion. Pe drum am vizitat și teatrul de la Epidaurus… poate o să vină Gabriela cu mai multe pe subiect. Și câteva fotografii făcute în 15 februarie ici și colo, dacă vă interesează exact unde de acum în fotografii (în exif) există și coordonatele geografice… Bellevalia hyacinthoides, Chrysanthemum coronariumFritillaria graeca, Gagea, Paronychia, Romulea linaresii, Veronica cymbalaria.

Ziua doi între Nafplio și Vrontamas, stop ici și colo pentru libelule fără a descoperi ceva foarte important. Câteva fotografii din acea zi… Himantoglossum robertianum, Veronica glauca, Hermodactylus tuberosus, Crocus olivieri, Crocus sieberi, Euphorbia myrsinites, Cyclamen repandum, Cistus salvifolius, Anemone blanda.

Ziua trei a început lângă Vrontamas și am terminat lângă Kardamili, unde aveam intenția de vizita orașul vechi… dimineață la trezire. Până am ajuns acolo am făcut un ”deget” al Peloponezului (Peninsula Mani) și am ajuns și în cel mai sudic punct din Grecia continentală, acolo unde astăzi există farul Tenaro. A fost o zi extraodinară deși la orizont se arăta chestii nu prea plăcute… o să aflați ce 😉 .

Câteva fotografii din ziua respectivă… Algyroides moreoticus, Bufo bufo spinosus, Serapias orientalis, Ophrys sicula, Gynandriris sisyrinchium, Lupinus angustifolius, Asphodeline lutea și farul Tenaro.

Ziua a patra a început prost pentru că ceața care începuse să apară la orizont în zona farului Tenaro a început să învelească tot. Mai târziu am aflat că de fapt era un nor de praf din Africa… o chestie destul de comună prin Grecia… neplăcut pentru că ne-a însoțit până am ajuns înapoi în Atena… așa că de acum înainte mult mai puține fotografii, vizibilitatea fiind absoluta doar până la circa 20-30 de metri, la distanță de 200-300 de metri nu se mai vedea aproape nimic. Traseul a început la Kardamili și s-a termina la Kyparissia unde ne-am cazat și noi la un hotel să mai facem o baie și un pic de somn pe pat. Pe drum am fost și pe la castelul din Methoni, plin de Podarcis peloponnesiacus pe acolo. Am vrut să mergem și la castelul din Pylos dar deja era târziu, dacă le vizitați să știti că acestea se închid la ora trei. Câteva fotografii … Erica arborea, Romulea bulbocodium, Podarcis peloponnesiacus.

Ziua următoare am început să ne îndreptăm spre Atena și am făcut o ultimă oprire lângă Lyrkeia. Pe drum am fost și până la templul lui Apollo Epicurius. Câteva fotografii… Galanthus, Crocus sieberi, Caliaeschna microstigma.

În ultima zi am pornit spre Nemea apoi spre Stymphalia (ambele locații cu rezonanță mitologică dacă vă amintiți de Hercule) după care sătui de acea ”ceață” am plecat spre Atena unde am ajuns dupămasa.

30.martie şi 4.aprilie.2009 Riviera lui Ulise

April 22nd, 2009 Cosmin Manci

După cum spuneam şi data trecută de acum pentru o vreme prin Italia, şi cum ploile nu mai încetau (iar prognoza primită din ţară confirma acest lucru) ne-am decis să plecăm direct spre sud până lângă Napoli unde lucrează mama şi fratele… o să dormim în pat, o să pot dormi pe burtă… DAAAAAAAAAAAA.

Aşa că ziua de 29 martie a trecut în goana mare (fără nici o fotografie) în lungul autostradei.

În mod normal încerc să păstrez desfăşurarea evenimentelor în ordine cronologică, dar pentru că am mers într-o aceaşi zonă în zile diferite am preferat să le pun la un loc într-un singur post.

În dimineaţa de 30 martie cerul arata un pic mai bine şi am plecat spre mare, lânga gura râului Volturno… am văzut trei specii noi de păsări pentru mine, două am reusit şi să le trag în foto… dar nu de calitate… stufărica (Cettia cetti) şi stufărica pătată (Cisticola juncidis). Tot aici am mai putut găsi şi un brotăcel specific Italiei (Hyla intermedia) care din imagine se poate vedea că cel puţin morfologic e cam la fel cu cel de la noi.

<i>Cettia cetti</i> <i>Cisticola juncidis</i> <i>Hyla intermedia</i>

(ştiu… fotografiile astea cu păsări se încadrează mai mult la categoria QUIZ  🙂 )

Ca o paranteză stufărica pătată (Cisticola juncidis) este o pasăre dată dracului… pentru mine cel putin a fost una dintre cel mai greu de localizat păsări… are un glas ciudat (cercuri largi dar si cu deplasări pe verticală) în care parcă partea de sunet repetitiv este aruncată când colo când dincolo (o auzi lângă tine şi în clipa următoare de dincolo).

De aici am plecat spre nord unde pe harta scria că este o mică rezervaţie şi ceva vestigii arheologice… am fi avut amandoi ce să facem. Ajunşi acolo am descoperit că de fapt este un mic parc, fragmentat în 3 părţi (a doua parte în 4 aprilie), mai exact Parcul Regional Riviera lui Ulise. De ce ii spune aşa? … preluat de pe situl parcului “The Park has been named after the Homeric hero who moored his ships in the current Gulf of Gaeta and supplied with water at Artakie springs, to fight then against the terrible Lestrigons in what is now Sperlonga and fall in love with the famous sorceress in Circeo.”

Explorarea în zona Gianola şi Monte di Scauri a dat la iveală numeroase exemplare de Podarcis sicula, Gabriela observând şi un exemplar de Chalcides chalcides dar nu am reuşit să-l prind 🙁 .

<i>Podarcis sicula</i> <i>Podarcis sicula</i> <i>Podarcis sicula</i>

Dintre orhidee aici alături de Serapias lingua am mai găsit şi un Ophrys (încă nedeterminat) la care am putut vedea încercările de acuplare ale unui albine cu floarea. Cu ajutorul lui Peter acum orhideea şi albinuţa au un nume: Ophrys archipelagi şi Colletes cunicularius … mulţumesc.

<i>Ophrys</i> <i>Ophrys</i> and bee <i>Ophrys</i> and bee

Mai târziu am ajuns şi în zona Muntele Scauri unde după un urcuş până la turn am coborât la plajă în Scauri şi spre seara înapoi lângă Napoli având planuri ca pentru ziua următoare să mergem mai spre nord la Gaeta şi poate şi la Sperlonga. Dar cum vremea, face cam ce vrea, ea s-a stricat după o zi de nefăcut nimic am decis să plecăm mai departe spre sud la Vezuviu, în Apulia şi după aceea spre nord în Parcul Naţional Gargano… dar despre asta în postul următor.

În dimineaţa de 4 aprilie am plecat spre Gaeta dorind ca mai târziu să mergem şi la Sperlonga ca să vedem toate trei zone ale Parcului Regional Riviera lui Ulise. Planurile nu s-au desfăşurat chiar cum am vrut pentru că găsind foarte multe lucruri nu am mai apucat să plecăm mai departe.  Dar nu-mi pare rău, sper ca nici la Gabriela, a fost una dintre cele mai frumoase zile din Italia, o zi plină cu păsări, plante, reptile… şi câteva fotografii bune (zic eu)… unele dintre ele mai jos.

Silvia roşcată (Sylvia cantillans), pescăruşul cu picioare galbene (Larus michahellis) şi o panoramă de deasupra mării…

<i>Sylvia cantillans</i> <i>Larus michahellis</i> view from Orlando Mts.

ienuperi (Juniperus phoenicea) şi o specie mai mare (lemnoasă şi de circa 2 m înălţime) de laptele câinelui (Euphorbia dendroides)…

<i>Juniperus phoenicea</i> <i>Euphorbia dendroides</i> <i>Euphorbia dendroides</i>

ciclamă sălbatică (Cyclamen repandum) şi orhidee (Anacamptis pyramidalis, Ophrys sp., Serapias lingua, Ophrys bombyliflora)

<i>Cyclamen repandum</i> <i>Cyclamen repandum</i> <i>Anacamptis pyramidalis</i> <i>Ophrys</i> sp. <i>Serapias lingua</i> <i>Ophrys bombyliflora</i>

şi în încheiere…ta-ta-ta-ta-ta-ta-tam… am văzut gecko, am tinut în mână gecko, a ţinut şi Gabriela…  Tarentola mauritanica… este superb.

<i>Tarentola mauritanica</i> <i>Tarentola mauritanica</i> <i>Tarentola mauritanica</i>

“Road Trip” – 17.noiembrie.2008 – Antwerp si prin Olanda

November 28th, 2008 Cosmin Manci

Dimineata aceeasi vreme “frumoasa” asa ca am plecat la gradina zoologica. Aceasta este una dintre primele gradini zoologice din lume, mai exact din 1843.

Unele dintre cladiri sunt cele originale asa cum este si poarta de intrare.

Gradina in cea mai mare parte este superba dar problema este ca fiind inchisa in oras nu are posibilitati de extindere astfel ca animalele in general au relativ putin spatiu.

Cateva fotografii facute cu speciile de acolo (unele dintre ele au fost prelucrate pentru a modifica fundalul care avea gratii sau altele asemanatoare) sau pe baltile deschise de acolo:

Phoenicopterus chilensis

Gyps fulvus – vulturul plesuv sur

Tragelaphus eurycerus

Melopsittacus undulatus – perusul (probabil una dintre cele mai cunoscute specii de papagali)

Cynictis penicillata – un fel de mangusta

Dendrobates auratus

Aphonopelma seemanni

Mandrillus sphinx – mandrilul

Tachybaptus ruficollis – corcodelul pitic

Pelecanus crispus – pelicanul cret

Pterois volitans – pestele leu

Strix nebulosa

Aegypius monachus – vulturul plesuv negru

Dupamasa tarziu am plecat spre Olanda in directia Middelburg, orasel langa care am si dormit.

4.septembrie.2008 pe urmele lui Jules Verne

September 7th, 2008 Cosmin Manci

Cateva zile pe aici vor fi si parinii Gabrielei si, de incalzire, ne-am decis pe un traseu mai usor.

Un traseu educativ realizat si de Administraia Parcului National Retezat ca partener -> Cararea naturii, acesta incepe de aici si pe parcurs pe panouri ca acesta diferite informatii despre natura, traditii, isorie… sunt prezentate.

De ce “pe urmele lui Jules Verne“? Pentru ca punctul terminus al acestui traseu este Cetatea Colt despre care se spune ca ar castelul din Castelul din Carpati.

La drum!!!

Prin pasunea de la inceputul traseului numeroase insecte, printre ele si acest cosas (Leptophyes albovittata) (determinat de Ionut Iorgu) (in imagine o femela).

Mai departe dupa un urcus pe un vechi drum de caruta, pe care acum doar apele se scurg pe el si doar animalele sau turistii il mai parcurg se ajunge intr-o alta pasune in care doar ici colo se vad urmele animalelor. Aici se pot vedea prin iarba acum uscata pete verzi-galbui…

… “tufe” de laptele cainelui (Euphorbia cyparissias) (e o planta otravitoare, atentie) pe care…

din loc in loc se gaseau larve de Hyles euphorbiae.

Dupa aceasta pasune cararea ajunge in padure si cam tot prin ea serpuieste pana la cetate.

In padure, in cate un luminis pe exemplare pipernicite de fag (Fagus sylvatica), pe frunzele acestora se pot vedea “bobite” sangerii. Aceste “bobite” sunt de fapt gale produse de o musca foarte mica Mikiola fagi. Cea din imagine mai grasuta are in interior o larva femela, cele mai suple contin o larva mascul.

Tot aici in padure am gasit si una dintre florile de toamna: brandusa (Crocus banaticus), acum au inceput sa apara primele exemplare.

Spre sfarsitul traseului acesta se uneste cu o alta carare venita de jos din satul Suseni, o alta cale de acces pentru obiectivul final: Cetatea Colt.

Pe drum inapoi prin padure o broasca dolofana, Rana temporaria cauta si ea ceva pe acolo 🙂 .

Inaine de ultima coborare va puteti bucura privirea cu o priveliste asupra satului Nucsoara si mai departe Valea Streiului, Muntii Sureanu (undeva acolo e si sediul parcului)… (ca sa vedeti mai multe click pe ea 😉 )

Un traseu recomandat tuturor, tineri sau batrani, durata totala cca 3 ore (daca nu sunteti biolog 😉 , prietenii stiu dc).

11.iulie.2008 de la Nucsoara la Iasi

July 12th, 2008 Cosmin Manci

Azi am plecat spre Iasi trecand prin Transfagarasan (stiu ca drumul nu merge pe acolo in mod obisnuit).

Un drum lung dar inca nu am mai fost pe acolo, asa ca… primul meu contact cu Muntii Fagaras.

Soseaua:

Transfagarasanul

si Cabana Balea (deasupra de Lacul Balea)

Cabana Balea

Seara am mai facut un mic ocol si am oprit la rezervatia de la Reci (Mestecanisul de la Reci) unde

Mestecanisul de la Reci

doar doua specii de libelule acum (dar nici nu ma asteptam la mai mult).

Lestes virens (erau sute de exemplare) iar…

Lestes virens

…cel mai placut a fost sa vad specia Rana lessonae (ID: Istvan Sas) (aceasta fiind primea mea intalnire cu specia), un exemplar a stat la “pozat”.

Rana arvalis

Rana arvalis

Rana arvalis

Noaptea pe la 1 am ajuns la Iasi.