noaptea de 24 pe drum spre Moldova… trenul foamei (ştiţi voi Timişoara-Iaşi)

25.noiembrie.2007, Moldova, Parcul Natural Vânători Neamţ

După o noapte de “dormit” în tren, într-un vagon supraîncălzit (e adevarat că e mai bine decât să nu fi fost căldură) tot ce voiam era să umblu un pic pe afară… iar asta s-a întâmplat în Parcul Natural Vânători Neamţ (acesta fiind şi ţinta mea şi casa mea pentru câteva zile).

dacă cineva vrea să ştie mai multe despre aceasta:

pagina parcului

harta

uneori mai sunt probleme… insistaţi

Motivul existenţei lui şi mai ales dorinţa personalului de acolo: să readucă zimbrul în libertate în pădurile României, iar dacă totul merge după cum vor ei… mult nu o să mai fie. Multe amintiri mă aduc în această zonă, unele legate de meseria mea… aici am făcut primele voluntariate, am publicat prima lucrare. Altele nu… Prima impresie când am ajuns a fost dată de sediul administaţiei parcului… este super. L-am mai văzut odată când încă era în “durerile facerii” dar acum e gata.

Când intri deja din usă eşti întâmpinat de sigla parcului, iar în interior în muzeu la loc de mare cinste unul dintre zimbri “veghează”.

Am lăsat bagajul şi am plecat spre Dragoş-Vodă, o mică rezervaţie/grădină zoologică nu departe de Mânăstirea Neamţului.

Poate odată voi mai prezenta şi povesti şi despre mănăstirile zonei chiar dacă nu întotdeauna am avut amintiri plăcute despre ele (poate că şi eu sunt de vină).

Plimbarea m-a dus pe unele din locurile în care odată am călcat ca voluntar, frumoase şi iresponsabile timpuri. Aş fi vrut să fotografiez câte ceva dar timpul scurt şi vremea nefavorabilă nu mi-au permis decât să imortalizez câteva ciuperci şi nişte vrăbii… multe vrăbii… de 2 feluri :).

Vrabia de casă, bărbătuşul… acum în haine de iarnă nu atât de strălucitoare ca şi primăvara sau vara dar la fel de gălăgios

şi o femelă, mai modestă la îmbrăcăminte

Vrabia de casă (Passer domesticus) este una dintre cele mai frecvente păsări la ora actuală fiind prezentă aproape pe tot pământul cu predilecţie în sau pe lângă aşezările omeneşti. Este prezentă tot timpul anului iar cuib îşi face în cele mai variate şi ciudate locuri… doar să semene cu o scorbură.

şi vrabia de cîmp uşor de recunoscut după “virgula” din obraz

Vrabia de câmp (Passer montanus), nu atât de comună ca şi surata ei aproape domestică dar totuşi frecventă şi de multe ori întâlnită şi acolo unde nu sunt oameni trăind bine mersi încă şi în sălbăticie. Este şi puţin mai mică.

Mai multe… poate altadată

This entry was posted on Wednesday, May 21st, 2008 at 8:08 am and is filed under 2007, noiembrie, Romania. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.