votaţi Retezatul

June 26th, 2009 Cosmin Manci

După cum ştiţi (cel puţin unii dintre voi) eu lucrez în Administraţia Parcului Naţional Retezat… şi este normal să ţin partea parcului.
Aşa că o rugăminte către voi … iubitori ai naturii sau doar vizitatori ai blogului… vă rugăm să ne votaţi (în acest moment suntem pe locul 13 în acea campanie… pentru a ne califica trebuie să ajungem cel puţin pe locul 11)… pentru asta doar click pe bannerul de mai jos.

Pentru cei care nu cunosc Retezatul il pot vedea aşa cum l-a aparatul meu de fotografiat în câteva din turele prin Retezat …. aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici şi aici.

Un weekend frumos şi sper să mai scriu din Dobrogea… o săptămână de concediu 🙂 .

13-14.iunie.2009 după cosaşi…

June 15th, 2009 Cosmin Manci

La sfârşitul săptămânii trecute (13-14.iunie) am primit vizita a doi specialişti de la Muzeul Antipa (Ionut Iorgu şi Elena Iorgu) pe grupul lăcustelor, cosaşilor şi altor creaturi săltăreţe. Au venit să caute special câteva specii de Isophya pentru un studiu monografic, legat de stridulaţie, etologie şi… ei ştiu mai bine ce şi cum.

Aşa că sâmbătă dimineaţă i-am luat de la tren, i-am cazat la Nucşoara şi am plecat spre Alba (mai exact spre Căpâlna). Am umblat pe nişte dealuri unde au găsit ceva Isophya până la urmă… dar acum nu mai sunt atât de siguri de ce au găsit. După asta drumul nostru a continuat spre Lacul Oaşa şi mai departe spre Obârşia Lotrului de unde am ieşit la Petroşani şi pe la 20.00 la Nucşoara. Ziua s-a terminat cu un pic de umblat pe lângă Nucşoara prin fânaţele de aici.

Câteva din fotografiile făcute în data de 13 cu o Isophya… pentru numele final mai trebuie aşteptat un pic şi cu un ciclostom (acesta a fost prins şi fotografiat, în ziua următoare, în acvariu) (determinarea ciclostomului (pe moment am pus numele de Eudontomyzon vladykovi) poate să sufere modificări eu nefiind specialist în aşa ceva). Determinarea venită de la Ionuţ este: Isophya camptoxypha (mulţumesc).

<i>Isophya</i> sp. <i>Eudontomyzon vladykovi</i> <i>Eudontomyzon vladykovi</i> <i>Eudontomyzon vladykovi</i> <i>Eudontomyzon vladykovi</i> <i>Eudontomyzon vladykovi</i>

Pentru că duminică au plecat foarte repede (~13.00) am încercat să mai găsim nişte fâneţe pe lângă Haţeg pentru a căuta după alte Isophya. Până la 13 ziua s-a terminat foarte repede iar ei (specialiştii şi animăluţele colectate) au  ajuns cu bine candva noaptea la Bucureşti. Noi (Gabriela şi cu mine) am ajuns inapoi la Nucşoara… era atât de cald că nu am avut chef să mai umblu aiurea.

Câteva fotografii făcute duminică cu specie mică şi târâtoare de sunătoare (Hypericum humifusum), o larva de Deilephila porcellus, un mascul de Enallagma cyathierum şi câteva imagini cu un şarpe de alun (Coronella austriaca):

<i>Hypericum humifusum</i> <i>Deilephila porcellus</i> <i>Enallagma cyathigerum</i> <i>Coronella austriaca</i> <i>Coronella austriaca</i> <i>Coronella austriaca</i>

Ionut şi Elena… dacă citiţi… să mai veniţi şi cu timp nu doar aşa pe fugă.

10-13.aprilie.2009 Croaţia şi înapoi acasă

June 8th, 2009 Cosmin Manci

Aşa că după un somn în Italia (ne-am spus că este mai bine să întrăm în Croaţia pe zi) am ajuns dimineaţă la graniţa cu Slovenia (trebuie să facem un drum scurt prin ea, de circa 20 de km, ca să ajungem în Croaţia). După graniţă ne-am oprit la prima staţie de combustibil pentru a cumpăra vignetă unde când am auzit preţul am spus că dau pe spate, 35 de € pentru jumătate de an… fără nici un fel de altă variantă… sunt sigur că dacă am fi mers cu taxiul acea distanţă ar fi fost mai ieftin. Asta este, am plătit vigneta şi am plecat mai departe spre Croaţia unde am intrat fără nici un fel de probleme (ei nu au vignetă sau altele de genu dar se plăteşte la tunelele mari sau pe autostradă… nişte preţuri in regulă pot spune).

Aşs că am ajuns în Croaţia fără probleme şi am plecat mai departe spre sud mai mult sau mai puţin pe lângă malul mării.

Pentru acea zi ne gândeam să facem peninsula Istria şi o primă destinaţie fiind oraşul Pula (scuze dacă unii dintre voi cred că vorbesc prostii dar ăsta este numele oraşului, cel mai mare din peninsula Istria). Tot mergând pe drum fără a găsi ceva interesant până la urmă ne-am abătut de la drumul  îniţial şi am plecat spre continet (ca să spun aşa) în direţia oraşului Rijeka şi de acolo spre sud.

Interesant este peisajul în acea zonă, uneori întregul peisaj fiind doar piatră goală… fără nici un fel de plante.

Spre sud până mai jos de locul unde se află Fortăreaţa Nehaj, unde am şi făcut o oprire, după care am găsit o parcare uşor ferită de drumul principal şi somn de voie. Câteva din fotografiile făcute în acea zi mai jos: un crab (Pachygrapsus marmoratus) (care se poate găsi şi în România la Marea Neagră), o lăcustă uriaşă pentru determinarea căreia îî mulţumesc lui Ionuţ Iorgu (Anacridium aegyptium) (tot el crede că este de găsit şi în România), arţarul de Banat (Acer monspessulanum) (la noi întâlnit prin Banat şi prin Dobrogea), o orhidee sudică (Orchis pauciflora), femela de la un croitor Pedestredorcadion arenarium şi o imagine cu Fortăreaţa Nehaj.

<i>Pachygrapsus marmoratus</i> <i>Anacridium aegyptium</i> <i>Anacridium aegyptium</i> <i>Acer monspessulanum</i> <i>Orchis pauciflora</i> <i>Orchis pauciflora</i> <i>Pedestredorcadion arenarium</i> <i>Pedestredorcadion arenarium</i> Nehaj Fortress

Dimineaţă am evaluat situaţia şi am decis să mai mergem spre sud… deşi eram cam săturaţi amândoi şi voiam acasă. Totuşi am mers mai departe dorind să vedem aşa în trecere şi Parcul Naţional Paklenica.  Am lăsat la punctul de intrare în parc câteva materiale şi am primit voie să intrăm în parc fără a plati taxa de intrare (este de circa 7 €). Locul este un rai pentru căţărători (acolo fiind sute de oameni din numeroase ţări), deşi eu cred că zona Herculane de la noi ar putea să fie la fel… doar să vrea cineva. Pe seară am găsit un drumuleţ care printre ziduri de piatră ne-a condus până la malul mării unde am dormit.

Câteva din fotografiile făcute în acea zi cu Asphodelus fistulosus, o larvă de Empusa fasciata (probabil), Ophrys incantata (probabil), Cyclamen repandum, Ostrya carpinifolia (care aşa cum ii spune este neam cu carpenul de la noi) şi căţărători în Paklenica.

<i>Asphodelus fistulosus</i> <i>Empusa faciata</i> <i>Ophrys incantata</i> <i>Cyclamen repandum</i> <i>Ostrya carpinifolia</i> Climbers in Paklenica

Dimineaţă am experimentat un pic cu fotografiatul a diferite fiinţe acvatice într-un acvariu pe care l-am cărat cu noi tot acest drum. Am explorat un pic zona şi pe lângă nişte orhidee am avut si nenorocul să găsim urme ale războiului… o toaleta veche cu dus şi de toate (cum nu am văzut să existe la noi pe plaje) toată ciuruită, tuburile rămase de la cartuşe, sistemul de declanşare de la o mină antipersonal şi nişte vertebre… după toate astea ne-am cărat repede de acolo. Am mai plecat un pic spre sud până lângă Tisno de unde am plecat spre nord şi spre interiorul ţării. Să ajungem în Parcul Naţioal Lacurile Plitvice, unde am şi ajuns… ne-am informat… atenţie intrarea costă aproximativ 15 € (a rămas ceva pentru data viitoare de făcut) şi am plecat mai departe spre Ungaria şi apoi România.

A fost o zi superbă cu o mulţime de specii interesante, câteva in fotografiile următoare: un melc marin (Aplysia punctata), un mic croitor (Musaria argus), un exemplar de Ophisaurus apodus (care, aşa cum se întâmplă de obicei cu ce este mai interesant,  a fost găsit de Gabriela, de fapt ea a mai găsit unu după care m-am căţărat în copac dar nu am reuşit sa-l fotografiez), Ophrys bertholonii (o frumuseţe), un Ophrys încă fără nume, Orchis anthropophora şi Orchis purpurata.

<i>Aplysia punctata</i> <i>Aplysia punctata</i> <i>Aplysia punctata</i> <i>Musaria argus</i> <i>Ophisaurus apodus</i> <i>Ophrys bertholonii</i> <i>Ophrys</i> sp. <i>Orchis anthropophora</i> <i>Orchis purpurata</i>

Cum spuneam am plecat spre România şi la trecerea spre Ungaria (asta după ce abia am reuşit să găsim punctul de trecere) am avut nenorocu să plăcem vameşilor şi a trebui să scoatem tot din maşină… este chiar aşa ciudat să nu ai la tine ţigări, cafea, alcool şi de astea? Asta este… am mai dormit o bucăţică şi în dimineaţa de 14.aprilie.2009 am intrat în ţară iar dupămasă înapoi la Nucşoara… după peste 9900 de km făcuţi cu maşina (mulţumesc Gabriela… ea afost cea chinuită că eu nu am permis).

5-9.aprilie.2009 – prin Italia, prin Elvetia, iar prin Italia şi spre Croaţia

June 6th, 2009 Cosmin Manci

O ultimă dimineaţă la mama şi fratele meu şi mai departe, spre nord… totuşi până am mâncat/plecat am pândit un pic doar doar reuşesc să fotografiez nişte drepnele… una dintre cele mai bune fotografii mai jos. Şi erau acolo atât Apus apus cât şi Apus pallidus… poate data viitoare.

<i>Apus apus</i>

Spre nord.. planurile noastre erau să mergem prin regiunea Abruzzo dar cum deja toată lumea ştie chiar în noaptea respectivă a avut loc acel cutremur. Astfel că am ocolit (obligat forţat, autostrazile spre est fiind închise) pe la vest regiunea respectivă. Într-o scurtă oprire lângă Arezzo am mai găsit câteva orhidee: Orchis morio şi două Ophrys încă fără nume.

<i>Orchis morio</i> <i>Ophrys</i> sp. <i>Ophrys</i> sp.

Mai târziu pe la nordul regiunii Abruzzo am “tăiat” Italia spre est, voiam să ajungem la mare… şi spre nord, ca să ajungem în acea seara spre delta râului Po. Am reuşit să găsim un drum care mergea spre mare unde am şi dormit într-o mică parcare pe malul mării între doua baruri (fără clienţi acum). La ziuă am decis să explorăm un pic regiunea… acolo fiind un parc natural (de fapt sunt două… fiecare judeţ sau ceva de genu cu parcul lui), mai multe rezervaţii… destul de dezamăgiţi… şi aici omniprezentele garduri… divieto di accesso…

Câteva fotografii făcute aici:

<i>Larus michahellis</i> <i>Larus genei</i>

După ce ne-am cam plictisit de umblat am ajuns în Camacchio unde era unul dintre punctele de vizitare ale parcului, de am luat ceva materiale promoţionale de pe la ei… şi am aflat că de fapt pe unde este mai interesant nu se poate umbla… nu era nici timp nici loc pentru a face atunci rost de autorizaţii. Am vizitat oraşul care este o mică Veneţia, canale, canale… şi câteva fotografii făcute de Gabriela.

Bell tower (© Gabriela Însurăţelu) Natale II (© Gabriela Însurăţelu) Trepponti bridge (© Gabriela Însurăţelu)

Seara am dormit la Fusina pentru ca la ziuă să mergem prin Veneţia. Dacă citiţi aici să ştiţi ca să parcaţi maşina vă costa 24 de €, indiferent că staţi o oră sau 12 (maxim). Am umblat pe acolo… înghesuială, înghesuială… şi încă mai este până să fie multă lume acolo… am mâncat o pizza, dacă aşa este pizza italiană mai bine mă lipsesc pe viitor, servită de chinezi… oricum din ce am văzut tot chinezi sau mai ştiu eu ce naţii erau cei care lucrau pe acolo… habar nu am ce fac italienii. Câteva fotografii făcute de Gabriela:

prin Veneţia (© Gabriela Însurăţelu) prin Veneţia (© Gabriela Însurăţelu) prin Veneţia (© Gabriela Însurăţelu) prin Veneţia (© Gabriela Însurăţelu) Gondola (© Gabriela Însurăţelu) Venetian Masks (© Gabriela Însurăţelu)

Şi mai departe spre nord spre zona Brescia să ajungem seară la prietenii Gabrielei unde am stat pentru o noapte… ce bine este să dormi în pat… dacă citiţi vreodata asta… mulţumim încă o dată de cazare şi masă… bună mâncare.

Pe drum ne-am mai oprit pe ici pe colo… cel mai ciudă îmi este că am ratat să fotografiez gaia brună (Milvus migrans) dar am reusit totuşi să fotografiez un Ophrys, Erica carnea şi cred că sopârla de ziduri (Podarcis muralis), mie cel puţin nu mi s-a părut să fie diferită cu ceva de cea de la noi… aşa de la distanţă. De asemenea câteva fotografii cu peisajul din rezervaţia Piramidele din Zone.

<i>Ophrys</i> sp. <i>Erica carnea</i> <i>Podarcis muralis</i> Piramidele din Zone Piramidele din Zone Piramidele din Zone

Dimineată am plecat mai departe spre nord să reluam căutarea după vulturul bărbos. În timpul acesteia am ajuns din nou în Elveţia am ajuns la altitudinea de peste 2300 de metri (în pasul Bernina) şi am reuşit şi să vad un exemplar tânăr de vultur bărbos undeva departe deasupra de Saint Moritz. Un peisaj extraordinar, cu vârfuri de peste 3000 m, zăpadă, lacuri, brânduşe albe (Crocus vernus albiflorus) şi stăncuţe alpine (Pyrrhocorax graculus).

Vedere peste lacul Poschiavo în Pasul Bernina în Pasul Bernina Crocus vernus albiflorus <i>Pyrrhocorax graculus</i> <i>Pyrrhocorax graculus</i>

Mai târziu am plecat spre Bolzano pentru a vedea şi alte zone dar de acolo toate drumurile erau închise, am vizitat doar Centrul de vizitare al Parcului National Stelvio şi din nou spre sud am dormit înainte de ieşirea dinItalia urmând ca dimineaţă să plecăm spre Croaţia.